Un moment special pentru comunitatea medicală clujeană a fost marcat la Cluj, în spațiul Clinicii Medicală II, luni, 29 februarie, prin dezvelirea plăcii „In memoriam prof. dr. doc. Viorel Gligore“. Prof. dr. Dan Dumitrașcu a inițiat un proiect generos de readucere în memoria afectivă a marilor personalități medicale clujene. Proiectul a început cu dezvelirea plăcii „In memoriam Alexandru Duțu“, operă a sculptorului Cornel Toșa. A fost urmat luni, de dezvelirea basoreliefului comemorativ dedicat profesorului Gligore (1910–2001), un bronz realizat de sculptorul clujean Ilarion Voinea.
E greu să rezumăm moștenirea lăsată de profesorul Gligore în câteva rânduri. Cei care l-au cunoscut își amintesc că era un om de o corectitudine profesională desăvârșită, generos și perseverent. A fost membru al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, al Association des Diabétologues de Langue Française (Asociația diabetologilor de limbă franceză), al European Association for the Study of Diabetes (Asociația europeană pentru studiul diabetului), al Österreichische Diabetes Gesellschaft (Societatea austriacă de diabet), al Societății Române de Medicină Internă și, nu în ultimul rând, al Academiei de Științe Medicale din România.
A semnat ca autor sau coautor șase tratate de medicină internă („Semiologie medicală“ este doar un exemplu). Lor li se adaugă peste opt sute de articole de profil, publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.
Profesorul Gligore a fost, de asemenea, medic și director al clinicilor universitare din Cluj (1951–1957), șef de catedră și director al Clinicii Medicală II (1962–1975), ctitor și director al Centrului antidiabetic și antiobezitate, înființat la Cluj în 1963. Are, de asemenea, meritele de a fi contribuit decisiv la deschiderea policlinicii studențești din Cluj, a institutelor de fiziopatologie, de medicină nucleară, precum și a laboratorului de ozonoterapie.
Sunt de scris foarte multe și despre activitatea sa la catedră, prof. dr. doc. Viorel Gligore fiind un „creator de generații“. A pregătit studenții deopotrivă pentru școală și viață, reflex al intelectualului dăruit. Magistrul preciza de foarte multe ori că „este necesar și obligatoriu ca medicul, din primul moment al întâlnirii cu bolnavul, să acorde întreaga sa atenție nu numai bolii, ci și omului bolnav, să cunoască și să trateze această dualitate reunită în aceeași ființă umană, căci orice boală afectează ființa umană în totalitatea ei“. Tot el a dat această admirabilă definiție a medicinii: „Medicina are ca scop cele mai nobile, mai fascinante și mai umanitare obiective: prevenirea bolilor, alinarea suferințelor și vindecarea bolilor, întârzierea bătrâneții și îndepărtarea spectrului morții“. În mai 1997, i-a fost conferit „Discul de aur“ din partea American Biographical Institute, pentru întreaga operă.
