Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Autonomia profesională în nursing

Viața Medicală
Psih. Vasile BAGHIU vineri, 22 ianuarie 2016

     Am avut surpriza să constat, în calitatea mea de profesor de instruire practică (nursing) la Școala Postliceală Sanitară Piatra-Neamț, la începerea activității didactice, acum mai bine de un an, că un instrument, altfel cunoscut și utilizat în lume, precum lista de diagnostice de îngrijire elaborată de NANDA-I (North American Nursing Diagnosis Association – International), abia dacă era pomenit la cursuri. Am observat că manualele și ghidurile nursing de la noi, atunci când nu ignoră cu desăvârșire această listă în structurarea planurilor de îngrijire, doar îi folosesc nomenclatura în unele referințe la probleme și diagnostice de îngrijire (adesea fără indicarea sursei) și o pomenesc în trecere uneori. 

     Prestigiul profesiei de asistentă medicală este în legătură cu gradul de autonomie profesională în practică. Deși în țări din vestul Europei autonomia are tot mai clar valențe bazate pe criteriul „evidence-based“ (validări științifice) al intervențiilor însoțite de așa-numitele „rationals“ (argumente) din cadrul planurilor de nursing și al taxonomiilor tot mai bine puse la punct, în România asistenții medicali au încă adesea un rol de subordonare față de medic. Ideea de lucru în echipă și de specializări diferite care să depășească imaginea tradițională (1) apare rar în astfel de contexte. Problema are conexiuni cu felul în care învățământul din domeniul nursingului – inerțial în multe aspecte și lipsit de elementele motivaționale necesare (2) – și realitățile din practica medicală (rupte de modelele educaționale/curriculare din școli) întârzie realizarea coerenței dintre teorie și practică și mențin unele situații care pun semne de întrebare chiar asupra profesionalismului abordărilor în acest domeniu (3).
     Având ca obiect omul bolnav (dar și pe cel sănătos) această profesie este una dintre cele mai pline de responsabilitate. De aici și necesitatea unei pregătiri în acord cu standardele științifice internaționale, care să ofere deopotrivă competență și autonomie profesională. Unul dintre cele mai importante tratate de nursing din lume, „Lippincott Manual of Nursing Practice“, ajuns la a zecea ediție și utilizat în multe țări, pune în conexiune diagnosticele clinice și posibilele diagnostice de nursing. În paginile lui nu sunt menționate nevoile de îngrijire, prezente la tot pasul în ghidurile noastre, dar se pare că la noi, până acum nimeni nu a avut curiozitatea să cerceteze în amănunt acest aspect și motivele diferențelor. La fel, tratatele de planuri de îngrijire din Occident urmează, cu unele excepții, același criteriu al nomenclatorului clinic pe aparate și sisteme, nu pe acela al nevoilor. În acest fel, studenții și elevii au ocazia să vadă mai concret reperele de îngrijire pe filiera clinică. La urma urmei, însăși curricula specifică profesiei de asistent medical generalist, în România, este structurată nu după vreun model de nursing, ci după acel criteriu mai vechi al aparatelor și sistemelor anatomo-fiziologice și al diagnosticelor clinice (4). Astfel, găsim, în mod corect, în curricula de specialitate, module de studiu precum „Pneumologie și nursing în pneumologie“ sau „Cardiologie și nursing în cardiologie“ și nu „Nevoia de a avea o bună respirație și o bună circulație“. Elevii și studenții specializării „Asistență medicală generală“ studiază module având titulaturi precum „Dermatovenerologie și nursing specific“ și nu „Nevoia de a-și păstra tegumentele și mucoasele curate“.
     Așa stând lucrurile, se pune întrebarea de ce de 25 de ani elevii și studenții de la specializarea Asistent medical generalist din țara noastră sunt îndrumați, pe de o parte, să învețe îngrijirile specifice ale pacienților cu diferite tipuri de afecțiuni, iar pe de altă parte, li se recomandă să lucreze cu un instrument de verificat satisfacerea nevoilor de îngrijire, care are valențe mai mult teoretice și ține mai curând de domeniile psihologiei, sociologiei și antropologiei decât de nursing. Răspunsul îl găsim în inerția sistemului, lipsa de documentare la zi, accesul limitat la sursele bibliografice valide la nivel internațional, delăsarea generală care se răsfrânge și asupra acestui domeniu.
     De fapt, numai cunoașterea obiectivelor și intervențiilor standard specifice fiecărui diagnostic de îngrijire (NOC și NIC)* poate crește autonomia profesională, aflată în suferință. Și chiar dacă autonomia profesio­nală în nursing suscită discuții și controverse, evidențiate prin numeroase articole publicate în ultimii zece ani în reviste de specialitate în toată lumea, cel puțin patru elemente sunt acceptate ca fiind condițiile de bază ale conceptului: a avea o perspectivă holistică, a cunoaște pacientul, a ști că știi ce ai de făcut și a îndrăzni să iei decizii. Restrângând termenii, a avea cunoștințe și încredere în propria persoană din punct de vedere profesional este, de fapt, înțelesul acestui concept (5).
      Dacă așa stau teoretic lucrurile, în practica nursing avem de a face cu o marginalizare a rolului asistentei medicale în cadrul echipei de îngrijire. Asistenta medicală întreabă mereu medicul ce are de făcut. Dacă ar învăța sistematic în școală intervențiile specifice fiecărui obiectiv al planurilor de îngrijire în forma lor standardizată din Occident, autonomia nu ar mai fi în discuție. Nu se poate spune că nu se face deloc acest lucru, dar există multă improvizație în această zonă, iar nesiguranța în exercitarea profesiei de asistent medical devine o trăsătură caracteristică a activității de îngrijire de fiecare zi a pacienților.

 

 

*NOC sunt inițialele de la Nursing Outcomes Classification (Clasificarea obiectivelor nursing), iar NIC de la Nursing Interventions Classification (Clasificarea intervențiilor nursing), în acord cu nomenclatorul NANDA-I.

 

Bibliografie

1. Gjerberg E, Kjølsrød L. The doctor-nurse relationship: how easy is it to be a female doctor co-operating with a female nurse?. Soc Sci Med. 2001 Jan;52(2):189-202.

2. Iorga C. Cine alege să fie asistent medical?. Viața medicală. 2015 Sept 14

3. Atasiei A. Cât de serioase sunt școlile postliceale sanitare?. Vremea nouă. 2015 Ian 16

4. Mozes C. Tehnica îngrijirii bolnavului. Ed. Medicală. ed. 4.1997

5. Skår R. The meaning of autonomy in nursing practice. Journal of Clinical Nursing 19, 2226-2234. J Clin Nurs. 2010 Sep;19(17-18):2662-3
bagh

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC