În cadrul unei conferinţe de presă organizate
săptămâna trecută, dl Cseke Attila, ministrul sănătăţii, a anunţat
planurile autorităţilor de desfiinţare – prin comasare sau prin
transformare în cămine de bătrâni – a nu mai puţin de 182 de spitale,
din cele 435 de unităţi sanitare cu paturi existente în sistemul public
de sănătate din ţara noastră. Dacă în privinţa celor 111 spitale ce vor
fi comasate lucrurile sunt oarecum clare, fiind vorba doar de o
conducere comună a două sau mai multe unităţi (ceea ce ar însemna
reducerea schemei de personal tehnico-administrativ, dar nu medical), 71
de spitale ar urma, conform proiectului MS, să se desfiinţeze,
localurile în care acestea funcţionează în prezent urmând să devină
unităţi sociale (cămine pentru bătrâni). Ne-a surprins să regăsim pe
această a doua listă un important spital din Bucureşti, cu istorie şi
tradiţie, în care, în plus, funcţionează şi două clinici universitare de
prestigiu, afiliate Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol
Davila“ Bucureşti. Mai mult, Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal“ –
căci la acesta ne referim – nu se mai află în subordinea directă a
Ministerului Sănătăţii, ci în cea a Primăriei Capitalei. Despre faptul
că a fost retrocedat proprietarilor de drept terenul pe care se află
acest spital, se ştie. De altfel, Primăria Municipiului Bucureşti a
căutat şi continuă să caute soluţii pentru a muta cele două importante
clinici universitare în spaţii adecvate din alte unităţi medicale pe
care le are în subordine, iar răgazul oferit de actualii proprietari
expiră tocmai în 2015. Într-o declaraţie
acordată agenţiei Agerpress, dl
dr. Marius Savu, directorul Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor
Medicale din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, a afirmat: „Dorim,
şi aici va trebui să discutăm cu Ministerul Sănătăţii, ca închiderea
Spitalului Caritas să nu se întâmple la sfârşitul lui martie. Dacă nu se
semnează contractul cu Casa de Asigurări, spitalul se închide automat,
pentru că nu mai poate fi finanţat. Vrem ca lucrul acesta să se întâmple
gradual, până în toamnă“. Preocuparea principală pare să fie relocarea
unor secţii, acolo unde este posibil, şi redistribuirea personalului medical. De ce este nevoie, în situaţia dată, de transformarea
spitalului într-un cămin de bătrâni într-un spaţiu închiriat – dat fiind
că şi în prezent se plăteşte chirie – din chiar centrul Bucureştiului,
este o întrebare la care nu ni s-au oferit răspunsuri.
Pentru a vedea
cum stau lucrurile în cadrul Spitalului Clinic Caritas, ne-am adresat
dlui prof. dr. Dimitrie Nanu, şeful Maternităţii Caritas, care a avut
amabilitatea de a ne acorda un interviu în exclusivitate pentru
cititorii săptămânalului „Viaţa medicală“.
Maternitatea Caritas: o
echipă performantă interviu cu dl prof. dr. Dimitrie Nanu, şeful
Maternităţii din cadrul Spitalului Clinic Caritas „Acad. N. Cajal“
Bucureşti
– Printr-un proiect al Ministerului Sănătăţii,
Spitalul Clinic Caritas ar urma să fie singurul spital din Bucureşti
care să se transforme într-un cămin de bătrâni. Spitalul se află însă în
subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti şi nu a Ministerului
Sănătăţii. Cum stau, de fapt, lucrurile?
– Este adevărat că spitalul nostru se află acum
în jurisdicţia Primăriei, adică primim fonduri de la Municipalitate
pentru a ne menţine. De multă vreme, Primăria ne-a pus în vedere faptul
că spitalul este retrocedat şi că s-ar putea să ne mute din acest sediu,
dar nu a fost făcut niciun pas decisiv în acest sens. Acum, vedem că
ministerul doreşte ca spitalul să se transforme într-un cămin de
bătrâni. MS poate veni cu propunerea, dar Primăria hotărăşte. După cum
bine se ştie, Primăria Bucureşti este condusă de un medic profesor cu
multă experienţă, la rândul său fost director de spital, care însă nu a
luat măsura propusă de Ministerul Sănătăţii – supusă acum dezbaterii
publice. Apoi, este surprinzător pentru mine cum o maternitate se poate
transforma într-un cămin de bătrâni. Chiar şi din punct de vedere
economic, cred că este mai scump să strici o maternitate şi să faci o
unitate medico-socială. Apoi, sectorul 3 are cea mai numeroasă populaţie
şi cel mai mare număr de femei dintre sectoarele Bucureştiului. Au fost
nu mai puţin de trei maternităţi în sectorul 3: Colţea, care a fost
desfiinţată, Titan, care a trecut la judeţul Ilfov, şi nu a rămas decât
maternitatea noastră. Iată că, prin măsura propusă de MS, sectorul cu
cei mai mulţi locuitori şi cu ponderea feminină cea mai ridicată ar
putea rămâne fără maternitate! În condiţiile în care se doreşte ca
asistenţa mamei şi copilului să fie la niveluri apropiate de cea din
ţările europene, la noi se desfiinţează o maternitate...
– România are, cum bine se ştie, cea mai mare rată de mortalitate infantilă din Europa...
– Aşa este şi, din nefericire, şi de depistare a
cancerului de col uterin. Suntem „fruntaşi“ la treburile astea... În
atare condiţii, să desfiinţezi o maternitate care ajută la venirea pe
lume a multor copii... Şi chiar a crescut numărul de naşteri din
Maternitatea Caritas! Statisticile noastre sunt ilustrative: am trecut
peste numărul de 2.500 de naşteri anual, iar tendinţa a fost crescătoare
în ultimii ani, în ceea ce priveşte atât numărul de gravide internate,
cât şi numărul de naşteri. Maternitatea noastră este eficientă. Am
reuşit – prin alte fonduri decât cele de la Primărie sau de la
Ministerul Sănătăţii – să modernizăm unitatea: am renovat rezerve, am
refăcut circuitele funcţionale, secţia pentru lăuze... Din fonduri
proprii, iar reparaţiile s-au finalizat chiar acum două săptămâni! În
acest moment, după investiţiile făcute, să dărâmi, să strici tot... Mi
se pare ciudat.
– Aţi beneficiat de fonduri de la Minister sau Primărie?
– Primăria ne-a ajutat să ne menţinem
activitatea. Când s-a avariat conducta aceea de gaze, ne-au înţeles şi
ne-au ajutat. Apoi, ne sprijină cu plata utilităţilor. De la minister
însă, ajutorul este... teoretic, cel mult.
– La o primă vedere, e greu de înţeles de ce,
prin memorandumul MS de anul trecut, s-au deblocat posturi, inclusiv de
medici, la Spitalul Clinic Caritas, pentru ca, la câteva luni distanţă,
tot Ministerul Sănătăţii să propună desfiinţarea spitalului...
– O observaţie foarte bună. Chiar de curând am
organizat concursurile pentru trei posturi de medic în specialităţile
Neonatologie, ATI şi, respectiv, Obstetrică-ginecologie. Posturile abia
s-au ocupat şi vine propunerea de transformare în cămin de bătrâni...
– Măsurile par cumva contradictorii...
– Este cu totul surprinzător.
– Care ar putea să fie raţiunile pentru a
desfiinţa acest spital? Sunt prea multe maternităţi în Bucureşti? Sunt
grave problemele cu clădirea, cu spaţiul în care funcţionaţi?
– Ultimii ani au arătat că nu sunt multe
maternităţi în Capitală. De ce: din când în când, din varii motive, se
închide temporar câte o maternitate. Se repară, apar infecţii
nosocomiale etc. Atunci, de fiecare dată până acum, a existat o
maternitate-tampon şi, volens-nolens, nouă ne-a revenit această sarcină.
Când au fost închise, pe rând, maternităţile Giuleşti, Cantacuzino,
Polizu, noi am asigurat – şi se poate verifica acest lucru – asistenţa
gravidelor de fiecare dată când alte maternităţi nu au putut funcţiona.
Pentru o asistenţă obstetricală la nivelul anului 2011, nu, nu sunt prea
multe maternităţi în Bucureşti! Şi mai este ceva: gravidele se
adresează unităţilor apropiate de domiciliu, nu se poate să le trimiţi
la Buftea sau în altă parte.
– Ar fi un argument şi pentru buna luare în evidenţă a gravidelor...
– Exact! La sistemul ambulatoriu al acestui
sector apelează mai ales femeile cu posibilităţi materiale reduse, care
nu pot merge în privat. Mai departe, de la policlinicile din sector, vin
la noi, la Maternitatea Caritas. Ce vor face aceste femei, cu un statut
socio-economic mai redus? Le duci spre particular? Nu au bani. Nu-şi
vor permite să fie asistate într-un spital privat. Ce va urma? Vor naşte
acasă sau pe unde vor putea... Reţeaua de stat trebuie să le asigure
posibilitatea de a naşte în condiţii optime!
– Care ar putea fi atunci raţiunile pentru care Spitalul Caritas e propus pentru transformare în cămin de bătrâni?
– Raţiunile? Nu mai sunt bani! S-a întâmplat
deja cu învăţământul, cu pensiile. Se întâmplă şi în sănătate. Uitaţi-vă
la comasările de spitale: tot personalul TESA din unităţile mici
comasate ar urma să fie disponibilizat. Bănuiesc că asta se doreşte, să
se facă economii la fondurile alocate spitalelor. Va scădea numărul de
paturi, se va reduce personalul... Şi, desigur, o parte din personal va
pleca din sistem. Psihologic, din momentul în care s-a anunţat
propunerea ministerului, sunt oameni care vor să plece.
– În cazul Spitalului Caritas, vă întrebam dacă sunt şi probleme cu clădirea în care funcţionaţi.
– Clădirea este retrocedată. Noi plătim chirie,
care se renegociază. Contractul pentru spaţiu este valabil până în
2015, deci spitalul poate funcţiona. Dar aş vrea să vă mai spun ceva:
ne-am făcut temele! Noi suntem plătiţi pentru numărul de cazuri
rezolvate. La începutul anului, contractăm un număr de cazuri. Se poate
vedea, din actele contabile, administrative, că noi am realizat tot ce
am contractat. Spitalul este viabil.
– În momentul de faţă, spitalul are datorii?
– Nu, şi este important de spus acest lucru. Suntem printre
spitalele care nu au datorii şi – de reţinut – nu avem probleme cu
furnizorii.
– Care este situaţia în Maternitatea Caritas? Există materiale sanitare, medicamente? Sau vin gravidele cu ele de acasă?
– Din fericire, avem ce ne trebuie, putem să ne
descurcăm. Faţă de alte spitale, nu a fost nevoie să facem fel de fel
de „echilibristici“... Apoi, avem aparatură mai nouă, adusă în ultima
vreme. Ce facem cu ea? Şase ecografe, aparat de anestezie nou,
histeroscop relativ nou... Se dărâmă, se strică, se aruncă?!
– În Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal“
funcţionează şi două clinici universitare: cea de
Obstetrică-ginecologie, pe care o conduceţi, şi cea de Medicină internă,
condusă de dl prof. dr. Tiberiu Nanea. Ce se va întâmpla cu aceste două
clinici?
– Legislaţia spune că nu se pot desfiinţa
clinici universitare decât la sfârşitul anului universitar. Or, acesta
se termină în toamnă. În clinica noastră, avem studenţi, rezidenţi,
cursuri de planificare familială şi cursuri pentru medicii de familie.
Şi la noi, şi la clinica Medicală există nuclee de cercetare... Sunt
multe lucruri care trebuie discutate şi avute în vedere.
– Există o poziţie oficială exprimată de Universitatea de Medicină şi Farmacie, referitor la proiectul Ministerului?
– Deocamdată nu, propunerea a venit cumva pe
neaşteptate. Nu există însă vreo hotărâre care să ne oblige, să
transforme activitatea din prezent într-o alta. Este doar un proiect,
publicat pe site.
– Vă întreb pentru că, deşi propunerea vine
din partea Ministerului Sănătăţii, sunt implicaţi indirect şi alţi
actori: Primăria Capitalei şi UMF „Carol Davila“.
– Cunoscându-l pe primarul Capitalei, un
profesor cu multă experienţă, cred că nu a luat încă o hotărâre pentru
că nu a găsit ceva corespunzător. Dsa cunoaşte foarte bine situaţia,
doreşte o rezolvare corectă, dar, ca director de spital, ştie foarte
bine ce înseamnă o mutare. Ea nu se poate face decât dacă există un
spaţiu corespunzător în altă parte.
– Să revenim la Maternitatea Caritas, pe care o
conduceţi. În ce parametri vă desfăşuraţi activitatea? Ce nivel de
asistenţă medicală asiguraţi şi ce indicatori aţi înregistrat, în
contextul ultimilor ani?
– Pentru o maternitate, indicatorul cel mai
sensibil şi cel mai relevant este numărul de naşteri. La noi, numărul de
naşteri a crescut la 2.549. Se poate vedea evoluţia din ultimii ani.
Paciente mulţumite, accesibilitate, activitate corectă...
– Este, practic, cel mai mare număr de naşteri de la Caritas din ultimii şase ani?
– Într-adevăr, şi datele pot fi oricând
verificate. Un alt lucru interesant, a crescut şi numărul de
consultaţii. Pe lângă cabinetele de consultaţii, în cadrul Maternităţii
Caritas funcţionează şi cabinete de colposcopie şi citodiagnostic, de
planificare familială, de ecografie. Aş vrea să amintesc şi faptul că
secţia de nou-născuţi are performanţe bune în îngrijirea copiilor cu
greutate mică la naştere sau a prematurilor.
– Cum este structurată Maternitatea, la această dată?
– Avem două secţii de Obstetrică-ginecologie,
cu 54, respectiv 50 de paturi, un compartiment ATI cu 18 paturi, o
secţie de spitalizare de zi, cu 16 paturi, şi secţia de Neonatologie, cu
50 de paturi. În cadrul Maternităţii lucrează 32 de angajaţi personal
medical şi şapte cadre didactice universitare. Maternitatea are, în
acte, nivelul de competenţă 2B, dar activitatea a fost întotdeauna de
nivelul 3. Am făcut şi cereri oficiale pentru a ni se recunoaşte
competenţa de nivelul 3... Personalul nostru are experienţă şi asigură
servicii medicale de bună calitate.
– Tendinţa modernă, recomandată de foruri
internaţionale, este de a introduce sistemul rooming-in în cât mai multe
maternităţi, prin programul UNICEF – „Spitale prietene ale copiilor“.
Cum staţi, din acest punct de vedere?
– Ne-am înscris şi noi în acest program, avem
câteva saloane cu rooming-in şi pacientele care doresc să stea împreună
cu copilul o pot face. Avem chiar rezerve ce pot rivaliza cu cele din
sistemul privat – dar cu alte costuri, mult mai mici, pentru paciente,
desigur...
– Şi, în privinţa celorlalte dotări şi facilităţi
pe care le presupune buna funcţionare a unei maternităţi, cum staţi?
Sala de operaţie, sălile de naştere...
– Avem trei săli de operaţie, dotate cu
echipamente de anestezie noi, şi patru săli de naştere. Numărul acestora
ne permite funcţionarea continuă, respectând totodată toate măsurile de
prevenţie şi control al infecţiilor nosocomiale.
– Care este situaţia în privinţa facilităţilor hoteliere?
– Avem cinci rezerve, renovate cu sprijinul unor personalităţi din
lumea sportului, cu nimic mai prejos decât cele din sistemul privat.
– Deşi atunci când se discută un proiect de desfiinţare e greu să te gândeşti la viitor, ce planuri de viitor aveţi?
– Toţi colegii din clinică înţeleg că s-ar putea să nu mai
funcţionăm în spaţiul actual, dar doresc să rămânem împreună. În timp,
s-a format un colectiv bine sudat, oamenii lucrează bine unii cu
ceilalţi, suntem o echipă, în adevăratul sens al cuvântului.