Jurnalistul garanta că alegându-l pe vechiul dilematic ambasador onorific al „Zilei Constantin Brâncuși 2020”, acesta ar livra un mesaj așa de puternic, încât tinerii n-ar mai căuta în veci pe Google ceva despre artist.

Presa s-a întrebat ce studii are Irina Rimes, realizatori de emisiuni politice s-au arătat șocați și cuprinși de stări adânci de indispoziție. Pe Radu Tudor chiar „l-a luat cu frig” implicarea acestei „duduițe” într-un asemenea demers cultural, care, în opinia sa, va produce „o nenorocire pe plan național”, într-o țară deja „blestemată”.

Chiar Liviu Constantinescu, directorul interimar al Muzeului Național de Artă al României, mi s-a părut ironic, ca să nu mă exprim altfel, în deschierea manifestării: „Domnișoara Rimes, bănuiesc că sunteți domnișoară, mulțumesc pentru prezență...”.

Viața lui Brâncuși a fost plină de contraste. „Un prince paysan“ și „La jeune fille sophistiquée” păreau să nu aibă nimic în comun. Așa le pare multor români, lezați de alăturarea Rimes-Brâncuși, treziți din somn de moarte culturală, de un subiect care e numai bun pentru misoginie și atacuri de orice fel.

Găzduiesc în Muzeul de Anatomie, din cadrul Muzeului UMF „Grigore T. Popa” din Iași, unul dintre ecorșeurile realizate de Brâncuși în anul 1902. Am văzut postări ale unor medici, dar și ale unor intelectuali ieșeni, care nu știu dacă au fost vreodată interesați să vadă această importantă lucrare de tinerețe a marelui sculptor, dar se dovedesc extrem de pătimași în mesaje online acuzatoare.

Un medic ieșean a lansat o petiție online prin care a solicitat demisia ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, „pentru că a dovedit o lipsă crasă de orice cultură și orice aptitudine și intuiție managerială.

Ultimele sale acțiuni afectează grav educația culturală a generațiilor tinere”. Când scriu acest text, la jumătate de zi după crearea și distribuirea petiției, 12 persoane o semnaseră. Au apărut și comentarii, unele trecând foarte ușor din zona pamfletară înspre zoomorfizare și rasism conjunctural. Am văzut și un îndemn creștinesc al unui domn din Brașov, președinte deopotrivă al unei companii și al Comitetului Județean al Părinților: „Hai să participăm la linșarea ei!”.

Dincolo de personajele care au inspirat numeroasele mini sau maxi-pamflete, e bine de reținut că libertatea de expresie nu are caracter absolut și nu trebuie să fie de natură a încălca drepturile persoanei. Legislația României precizează că orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale și este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației sale, fără consimțământul acesteia. Irina Rimes, cetățean al statului român, are dreptul la propria imagine.

Irina Rimes va gestiona în felul său criza aceasta, însă mă întreb cum vom gestiona noi misoginismul, duplicitatea și falsa impresie de interes pentru cultură. Postând o imagine de la un concert cu Irina Rimes sau, eventual, un selfie cu vedeta preferată, anterior detestată? Toate trec, pozele cu vedete rămân!