Newsflash

Rezistenţa la antibiotice: „Ceasul al 12-lea e pe sfârşite“

de Dr. Mihail CĂLIN - nov. 28 2013
Rezistenţa la antibiotice: „Ceasul al 12-lea e pe sfârşite“

25.000 de vieţi şi 1,5 miliarde de euro se pierd anual din cauza rezistenţei la antimicrobiene. Cu ocazia celei de-a şasea ediţii a Zilei europene a informării cu privire la antibiotice, peste 40 de ţări au desfăşurat, în săptămâna 18–24 noiembrie, acţiuni de promovare a utilizării prudente a antibioticelor, sub sloganul „Toată lumea este responsabilă“. Campania din acest an a fost lansată printr-o serie de evenimente la Bruxelles, la care a participat şi „Viaţa medicală“.

 

„Nu suntem condamnaţi“

Interviu cu dr. Marc Sprenger, directorul ECDC

 

 

– Domnule director, aţi prezentat mai devreme noile date cu privire la rezistenţa la antibiotice în Europa. Este situaţia din ce în ce mai gravă?
Cred că trebuie să vedem că sunt şi lucruri pozitive, altfel am avea doar un mesaj negativ şi nicio perspectivă că se poate face ceva. Dacă ne uităm la evoluţia MRSA, rezultă că putem schimba situaţia, ar trebui să ne dea speranţă că nu suntem într-un scenariu disperat, că nu suntem condamnaţi. Sunt sigur că, dacă, de pildă, toţi medicii şi cetăţenii români vor fi conştienţi că antibioticele nu sunt întotdeauna eficiente şi că trebuie folosite prudent, putem întoarce roata. Este un clişeu, dar chiar este responsabilitatea doctorului şi pacientului. Am constatat că avem de-a face cu mai multă rezistenţă la antibiotice în spitale – ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când un pacient ajunge la un spital din România – mai ales dacă vine din străinătate, din alte regiuni –, el trebuie să treacă printr-un screening pentru bacterii multi-drog rezistente; iar dacă are o astfel de bacterie, trebuie izolat – ştiu, nu e plăcut, dar trebuie s-o faci, altfel tot spitalul poate fi colonizat cu acest microb, după care este foarte greu să-l mai îndepărtezi.
Aţi observat rezistenţa crescută la antibiotice din ţările sudice ale Europei. Cum se explică acest lucru?
Vreau să menţionez că sunt foarte mulţumit că România participă la studii şi că ştim cum stau lucrurile la dvs. în ţară – nu ştim care este situaţia în toate statele membre. Asta-i vestea bună, pentru că dacă ştii că situaţia este, să zicem, alarmantă, poţi acţiona. Acum, de ce rezistenţa este mai crescută în ţările sudice? Are de-a face cu expunerea mai mare la bacterii venite din afara UE (din India, de pildă), dar şi cu un aspect mai degrabă cultural: în general, în ţările sudice, consumul de medicamente este mai ridicat decât în cele nordice, şi la fel este şi cu consumul de antimicrobiene în Grecia, Italia, România, Spania. Important pentru România este să fie foarte strictă în eliberarea de antibiotice fără prescripţie, ceea ce ţine de farmacist.
Aţi nominalizat ţara noastră printre cele trei cu rată crescută a infecţiilor cu A. baumannii rezistent la carbapeneme…
În primul rând, este bine că România a avut curajul şi cunoştinţele să participe; ceea ce putea fi bănuit s-a confirmat, că rezistenţa este crescută, aşa că Româna trebuie acum să stabilească un plan de acţiune şi să schimbe situaţia.
Cum se explică diferenţa între concluziile prudent pozitive ale Eurobarometrului şi cele nu prea bune ale ECDC?
Eurobarometrul se referă mai mult la percepţii şi a constatat o mică îmbunătăţire în privinţa părerii oamenilor despre antibiotice, legate de pildă de faptul că ele ar putea funcţiona împotriva virusurilor. Deşi diferenţa este mică, este bine că există o scădere. Să sperăm că la anul va fi din nou ceva mai bine, iar după cinci ani vom putea vorbi de o schimbare. Însă pentru a ajunge la o scădere a rezistenţei, va lua mai mult timp.
Cum sprijină ECDC statele membre?
Elaborăm recomandări, iar la invitaţia ţărilor ne şi trimitem experţii ca să facem evaluări şi să vedem ce măsuri pot fi luate, dar responsabilitatea este întotdeauna a statului membru. Am efectuat o vizită în România pentru TB, o problemă de asemenea foarte serioasă, dar nu şi pentru rezistenţa la antimicrobiene.
Aceasta este a şasea zi europeană dedicată informării despre antibiotice. Care sunt rezultatele de până acum ale iniţiativei?
Sigur că ne-ar plăcea să dovedim că rezistenţa a scăzut ca urmare a campaniilor noastre, dar nu este un lucru prea uşor de dovedit. La anul sperăm să prezentăm rezultatele evaluărilor în acest sens. Pe de altă parte, sunt optimist pentru că văd că există o implicare politică în creştere, am fost foarte impresionat de declaraţiile sincere ale părţilor implicate. Dar este nevoie de timp, să schimbi o situaţie la care s-a ajuns în 40 de ani va lua cel puţin încă 10 ani.
Revenind la datele prezentate astăzi, cât de serioasă aţi spune că este problema rezistenţei la antibiotice? Îi auzeam aici pe reprezentanţii medicilor spunând că în curând vom rămâne fără medicamente pentru boli obişnuite.
Este într-adevăr critică, am văzut chiar în mediul meu oameni spitalizaţi pentru o afecţiune simplă, dar care au căpătat o infecţie în spital şi au rămas câteva săptămâni la terapie intensivă. Şi asta, ca o consecinţă directă a rezistenţei la antibiotice. Cred deci că situaţia este cu adevărat critică, este „12 fără 2 minute“. Şi mai ales pentru ţări ca România. Dar există şi speranţe, nu e doar un scenariu întunecat. Eu sper să conving oamenii că, dacă acţionează şi înţeleg că trebuie reduse prescripţiile, rezultatele vor apărea. Sunt din Olanda şi ştiu că acolo se foloseau multe antibiotice în sectorul veterinar. După multă presiune politică, acest lucru s-a schimbat, s-a obţinut un mare succes în reducerea folosirii antibioticelor în acel sector. Apropo: cum spuneam, pentru a şti ce ai de făcut, trebuie să dispui de date, aşa că sper că România va participa la raportarea consumului de antibiotice în sectorul animal, pentru că momentan nu o face.

 

 

47% din români luaseră antibiotice orale în ultimul an, procent cu care ne situăm pe al doilea loc în Europa la acest capitol, conform Eurobarometrului dedicat rezistenţei antimicrobiene (media europeană fiind de 35%). Am fost în schimb primii la procurarea antibioticelor fără reţetă – 18%, faţă de media de 3%.

Românii au cele mai slabe cunoştinţe din UE în ce priveşte folosirea antibioticelor: doar 4% au ştiut să răspundă la toate cele patru întrebări ale Eurobarometrului pe acest subiect. 70% din români cred că antibioticele ucid virusurile (cu doar 1% mai puţini decât în 2009) şi 55% – că sunt eficiente împotriva răcelii şi gripei (o reducere de 4% în patru ani). Doar 58%, faţă de media europeană de 84%, sunt conştienţi că folosirea nenecesară a antibioticelor le face să devină ineficiente şi doar 45% (în scădere cu 5%!) – că printre efectele secundare ale lor se numără diareea. Numărul mediu de răspunsuri corecte a fost de 1,5 – cel mai mic din Europa.

Cu toate astea, în ţara care înroşeşte harta europeană a ratelor de germeni rezistenţi, dar nu raportează infecţii nosocomiale, Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Sănătate Publică, partenerii ECDC, nu au făcut în săptămâna care s-a scurs nicio acţiune de informare a cetăţenilor săi. În România, peste Ziua europeană de informare cu privire la antibiotice s-a aşternut pur şi simplu  tăcerea.

 

Dr. Marc Sprenger, directorul Centrului de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), a prezentat cele mai recente date ale Reţelei Europene de Supraveghere Antimicrobiană (EARS-Net), coordonată de instituţia sa, subliniind în primul rând faptul că doctorii din spitalele europene se confruntă tot mai des cu rezistenţa bacteriilor la carbapeneme, antibiotice de ultima linie. Potrivit rezultatelor, rezistenţa la antibiotice a Klebsiella pneumoniae – cauză frecventă a infecţiior de tract urinar, respiratorii şi bacteriemiilor – este tot mai îngrijorătoare. Majoritatea izolatelor raportate în 2012 către ECDC au fost rezistente la cel puţin un agent antimicrobian, rezistenţa multiplă fiind de asemenea răspândită. Astfel, în ultimii patru ani, rezistenţa la cefalosporinele de generaţia a treia a crescut considerabil în Europa şi în anumite ţări, fiind adesea combinată cu cea la fluorochinolone şi aminoglicozide. Şi rezistenţa combinată a crescut între 2009 şi 2012 în Europa şi în peste o treime din ţările care au raportat către ECDC, însemnând că pentru pacienţii infectaţi, carbapenemele rămân printre singurele opţiuni terapeutice disponibile. Din păcate însă, şi rezistenţa bacteriei la carbapeneme a crescut la peste 5% în cinci ţări – majoritatea din sudul Europei, printre care şi România.
Situaţia este asemănătoare în cazul Escherichia coli, cea mai frecventă cauză a bacteriemiilor şi infecţiilor urinare şi una din cele mai întâlnite bacterii în intoxicaţiile alimentare: a crescut atât rezistenţa la cefalosporinele de generaţia a treia, cât şi cea combinată la acestea, fluorochinolone şi aminoglicozide (semnificativ în mai multe ţări, dar nu şi la nivel european). Rezistenţa E. coli la carbapeneme rămâne din fericire scăzută în Europa.
GenulAcinetobacter – din care de interes este grupul A. baumannii, implicat în pneumonii nosocomiale, infecţii de tract urinar, bacteriemii şi infecţii ale plăgii chirurgicale – a fost pentru prima dată inclus în sistemul de supraveghere al ECDC, 18 din cele 30 de ţări raportând date pentru 2012. Conform rezultatelor, rezistenţa antimicrobiană a Acinetobacter spp variază mult în Europa, fiind în general foarte ridicată în sud şi mai scăzută în nord. Rezistenţa la carbapeneme a fost peste 25% în opt din cele 18 ţări, limitând opţiunile de tratament ale pacienţilor infectaţi. Faptul că acesta este primul an în care au fost strânse date despre Acinetobacter şi numărul mic de izolate raportate înseamnă că rezultatele trebuie interpretate cu atenţie. La conferinţele de la Bruxelles, dr. Sprenger a avertizat însă că Acinetobacter ar putea fi următoarea mare provocare pentru spitalele europene, menţionând cele trei ţări în care rezistenţa la carbapeneme a fost de peste 80%: Grecia, Italia şi România.
 
Veştile bune vin în privinţa Stafilococului auriu meticilino rezistent (MRSA), una din cele mai frecvente cauze de infecţii nosocomiale cu germeni rezistenţi la antibiotice. Procentul de MRSA a scăzut semnificativ în ultimii patru ani la nivel european, datorită eforturilor mai multor state. Cu toate acestea, valoarea medie a rezistenţei la nivel european este de 18%, şapte din cele 30 de ţări, mai ales în sudul şi estul Acinetobacter sp.: procentul de izolate invazive rezistente la carbapeneme, UE/SEEcontinentului raportând o rezistenţă de peste 25%.
EARS-Net include doar date despre cele mai severe infecţii, bacteriemiile, astfel că, atunci când sunt luate în considerare şi infecţiile respiratorii sau urinare, amploarea rezistenţei la carbapeneme se dovedeşte mai mare decât o indicau rapoartele anterioare. Proiectul EuSCAPE, un sondaj realizat pe experţi din 38 de ţări care au completat chestionare de autoevaluare, şi-a propus să determine răspândirea Enterobacteriaceae producătoare de carbapenemază (CPE), printre care se numără K. pneumoniae şi E. coli, şi a A. baumannii rezistent la carbapeneme (CRAb) şi să strângă informaţii despre măsurile de sănătate publică şi existenţa ghidurilor naţionale pentru detectarea, supravegherea, prevenţia şi controlul infecţiilor. În privinţa CPE, 22 de ţări au raportat cazuri sporadice şi izbucniri unice sau sporadice în spitale, 11 ţări – o răspândire regională sau naţională, iar alte trei ţări au raportat situaţii endemice. În ce priveşte CRAb, 19 ţări au raportat cazuri sporadice şi izbucniri unice sau sporadice, 11 – răspândire regională sau naţională, iar şase – situaţii endemice. Studiul subliniază că succesul împotriva CPE şi CRAb presupune detectarea precoce a cazurilor prin practici diagnostice corespunzătoare, întreruperea răspândirii prin supravegherea pacientului şi contacţilor săi, ca şi prevenţia infecţiilor şi măsuri de control. Importanţa pe care autorităţile naţionale o acordă CPE reiese din implementarea de către tot mai multe ţări a recomandărilor pentru controlul acestor infecţii. Cu toate acestea, 17 ţări, printre care şi România, nu aveau astfel de ghiduri în acest an. În ce priveşte CRAb, doar două ţări adoptaseră recomandări naţionale pentru prevenţia şi controlul răspândirii infecţiei.

 

Europenii, mai responsabili cu antibioticele

 

Vestea bună, a anunţat Tonio Borg, comisarul european pentru sănătate, este că situaţia rezistenţei la antibiotice, deşi îngrijorătoare, este reversibilă. El a prezentat rezultatele Eurobarometrului care a verificat modul în care cetăţenii europeni utilizează antibioticele şi cunoştinţele lor despre aceste medicamente. Faţă de sondajul de acum patru ani, a spus dsa, evoluţia este „modestă, dar pozitivă“. Astfel, 35% dintre respondenţi au spus că luaseră antibiotice orale în ultimul an, cu 5% mai puţin faţă de 2009, şi cu diferenţe semnificative între ţări. Marea majoritate (95%) a europenilor au luat antibiotice cu reţetă sau prin administrare de către medic, însă 18% le folosiseră ultima dată pentru gripă (în scădere cu 2%). Doar 22% din europeni au răspuns corect la patru întrebări legate de antibiotice, numărul mediu de răspunsuri corecte fiind de 2,4. Cei mai mulţi (84%) ştiu că folosirea nenecesară a acestora le poate face să devină ineficiente, însă aproape jumătate (49%) nu ştiu că antibioticele sunt ineficiente împotriva virusurilor, iar 41% – că nu sunt utile împotriva gripei şi răcelii. Doar 33% din cei chestionaţi îşi aminteau ca în ultimul an să fi fost sfătuiţi să nu folosească inutil antibioticele (faţă de 37%, în 2009). Aproape 20% au spus că au primit astfel de informaţii prin media sau campanii de comunicare şi 11% – de la personalul specializat (în scădere, de la 14% acum patru ani). Doar 36% din cei care au primit informaţii despre folosirea greşită a anitiboticelor spun că acestea le-au schimbat părerile: 74% spun că vor consulta un medic de fiecare dată când cred că ar avea nevoie de un astfel de medicament. Majoritatea respondenţilor (94%) au spus că pentru a obţine informaţii de încredere ar apela la specialişti, dintre care 88%, la medic. Concluziile studiului sunt că, deşi eficiente înConsumul de antibiotice orale în ultimul an diseminarea informaţiilor, campaniile media trebuie mai bine ţintite către cei în prezent neinformaţi şi că autorităţile influente, medicii şi farmaciştii au un rol-cheie în schimbarea opiniilor şi comportamentelor. Comisarul Borg a apreciat că este dificil să convingi indivizii că abuzul de antibiotice le face rău nu numai lor, ci şi semenilor lor. Referitor la descoperirea de noi antibiotice, el a apreciat că, din cauza duratei mai scurte de viaţă a acestora, companiile farmaceutice aleg fie să nu mai investească în acest domeniu, fie să le scumpească.
Reprezentanţii Comisiei au prezentat progresele realizate în cadrul planului de acţiune pe cinci ani, adoptat în 2011, vizând prevenirea propagării în continuare a rezistenţei antimicrobiene prin intervenţii în  şapte domenii-cheie: asigurarea folosirii corespunzătoare a antimicrobienelor atât la oameni, cât şi la animale; prevenirea infecţiilor microbiene şi a răspândirii acestora; crearea de noi antimicrobiene eficace sau de alternative pentru tratament; cooperarea cu parteneri internaţionali în vederea limitării riscurilor aferente rezistenţei antimicrobiene; ameliorarea monitorizării şi supravegherii în domeniul medicinii umane şi veterinare; cercetarea şi inovarea; şi comunicarea, educaţia şi formarea. Astfel, o decizie recentă a Comisiei stabileşte norme privind colectarea de date armonizate referitoare la rezistenţa antimicrobiană în cazul animalelor şi al alimentelor. Mai multe proiecte finanţate în cadrul Programului de sănătate tratează, de exemplu, utilizarea incorectă a agenţilor antimicrobieni în medicina umană, informarea părţilor implicate – medici, fermieri, farmacişti şi pacienţi – şi vânzarea fără prescripţie a agenţilor antimicrobieni. În prezent, Comisia se află în ultima fază a revizuirii instrumentelor juridice privind produsele medicinale de uz veterinar şi hrana pentru animale cu adaos de medicamente, care vor aborda problema rezistenţei antimicrobiene în aceste domenii. Mai mult, anul acesta, Comisia a adoptat o propunere privind un singur act legislativ cuprinzător referitor la sănătatea animalelor, care se axează pe prevenirea bolilor, ceea ce ar reduce nevoia de antibiotice. În plus, Paola Testori Coggi, directorul general pentru sănătate şi consumatori, a anunţat apropiata lansare a unui proiect care va investiga cauzele folosirii incorecte a antibioticelor în medicina umană.

 

Parteneriatele, indispensabile pentru cercetare

 

În privinţa cercetării, Máire Geoghegan-Quinn, comisarul european pentru cercetare şi inovare, a arătat că în ultimii 16 ani, Uniunea a investit aproximativ 800 de milioane de euro în cercetarea privind rezistenţa antimicrobiană. Dsa a anunţat lansarea, chiar în acea zi, a 15 noi Motivele ultimei folosiri a antibioticelorproiecte de cercetare, finanţate de UE cu 91 de milioane de euro. Proiectele, în care sunt implicate zeci de întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi universităţi şi alte organizaţii de cercetare, vor crea noi antimicrobiene sau alternative precum bacteriofagi şi vaccinuri, vor cerceta rezistenţa la antibiotice în cadrul lanţului alimentar şi vor investiga nanotehnologii care ar putea duce la obţinerea de medicamente antimicrobiene. Parteneriatul cu industria farmaceutică este promiţător, după cum demonstrează decizia companiei Roche de a reveni la cercetarea în domeniul antimicrobienelor, prin preluarea medicamentului experimental dezvoltat în cadrul proiectului unui IMM, finanţat din fonduri europene. „În urmă cu 20 de ani, a spus comisarul, 20 de mari companii farmaceutice erau implicate în Europa în cercetarea de noi antibiotice, dar rezultatele nu au fost cele aşteptate, aşa că au renunţat, iar acum au rămas doar patru companii. Industria farmaceutică nu răspunde acestei nevoi medicale importante, pentru că lipsesc stimulentele“. De aceea, în cadrul Iniţiativei pentru Medicamente Inovatoare – un parteneriat public-privat între UE şi Federaţia Europeană a Industriei şi Asociaţiilor Farmaceutice cu un buget de două miliarde de euro – a fost lansat programul New drugs 4 bad bugs pentru combaterea rezistenţei antimicrobiene, care este „problemă prea mare pentru un singur stat sau o singură companie“.

 

Corespondenţă de la Bruxelles

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe