După orice intervenţie chirurgicală de protezare a șoldului, o parte din musculatura pelvino-trohanteriană va rămâne cu un deficit de forţă. Dacă protezarea a fost făcută în urma unei coxartroze instalate de mult timp, musculatura afectată va avea și un deficit de forţă, și modificări de structură ca urmare a posturilor antalgice vicioase și a mersului patologic adoptate de pacient în perioada cronică a afecţiunii.

După combaterea durerii și redarea mobilităţii articulare și a flexibilităţii, se lucrează la redarea forţei musculare în urma intervenţiei chirurgicale efectuate de medicul ortoped. Musculatura cea mai afectată consecutiv abordului chirurgical, cu restanţe funcţionale prezente, e reprezentată de mușchiul fesier mijlociu și mușchiul tensor al fasciei lata, principalii efectori ai mișcării de abducţie. 

Mobilizările active sub asistenţa și îndrumarea kinetoterapeutului reprezintă principalele acte motrice care vor fi efectuate de pacient în vederea reabilitării proprietăţilor structurale și funcţionale ale musculaturii. Se va proceda la efectuarea mișcărilor de adducţie, dar din poziţia de abducţie a șoldului, mișcări active simple și active cu rezistenţă pentru tonifierea musculaturii adductoare, formată din aductorii lung, scurt, mare și mușchiul gracilis. Kinetoterapeutul va fi atent la situaţiile în care pacientul încearcă să compenseze mișcarea de adducţie prin cea de rotaţie internă, lucru dăunător pentru o proteză de șold.

Supervizarea și corectarea mișcărilor

Mobilizările pentru musculatura abductoare, formată din mușchiul fesier mijlociu, fesier mic, tensor al fasciei lata, vor fi active simple și active cu rezistenţă. În acest caz, pacientul va încerca să compenseze prin rotaţie externă, iar kinetoterapeutul va corecta acest lucru pentru a evita luxaţia implantului. 

Tonifierea mușchilor drept femural și iliopsoas se va face prin mișcări de flexie a coapsei pe bazin, mișcări active, cu și fără rezistenţă. Din grupul cvadriceps, la această mișcare doar dreptul femural lucrează, pentru că este singurul mușchi biarticular din grup. În schimb, pentru tonifierea întregului cvadriceps va trebui să se execute extensia gambei pe coapsă, de preferat cu pacientul la marginea patului, cu rezistenţă. Pentru mușchii ischiogambieri, pacientul va trebui să stea în decubit ventral, pentru a putea efectua mișcarea de flexie a gambei pe coapsă, cu rezistenţă.

Execuţia triplei flexii și triplei extensii va tonifia și fesierul mare, cu pacientul în decubit dorsal. Aplicate cu rezistenţă, aceste mobilizări vor duce șoldul pe rotaţie externă în cazul în care kinetoterapeutul nu corectează la timp mișcarea. Acest lucru este produsul a doi factori. Rotatorii externi sunt mai puternici decât cei interni și trag coapsa în rotaţie externă, sau pacientul, în momentul în care iniţiază mișcarea, va compensa folosind mușchiul croitor în loc de dreptul femural, fapt ce trage șoldul pe rotaţie externă.  Rezistenţa externă va fi generată de kinetoterapeut sau se vor putea folosi benzi elastice ori greutăţi de diferite mărimi și forme. Este de preferat ca în timpul exerciţiilor, musculatura să reproducă mișcări în regim concentric. În regim excentric se va lucra doar pe musculatura care are tendinţa de scurtare.

        Este important ca pacientul să execute mișcările în mod conștient, activ și sistematic, pentru a avea rezultate bune în recuperarea și îmbunătăţirea forţei musculare.

Costică Palaghia,