Am cunoscut-o pe dr. Victorița Tudosie luni, la o masă rotundă organizată în contextul Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, marcată în fiecare an la 10 octombrie. Ea este medic specialist psihiatrie pediatrică. 

„Ajungem să vorbim foarte des despre sănătatea mintală în momentul în care suntem în apropierea zilei sau chiar în ziua de 10 octombrie, Ziua Mondială a Sănătății Mintale. (...) Este un lucru bun, însă nu este suficient. Ar trebui să ne dozăm energia pe tot parcursul anului, pentru că starea noastră de bine nu este doar în octombrie sau nu este doar în ziua de 10 octombrie”, a declarat medicul psihiatru pentru Viața Medicală.

Tot luni, 10 octombrie, reprezentanții depreHUB (primul hub antidepresie din România) au celebrat deschiderea clinicii depreCARE, pentru a aduce din nou în discuție lucruri care sunt extrem de importante în ceea ce privește psihoeducația: semnele de recunoaștere pentru anxietate și pentru depresie, atât în rândul tinerilor, al copiilor și al adolescenților, cât și în rândul adulților. 

În cadrul evenimentului de luni, psihologii hubului antidepresie au atras atenția că cifrele le-au arătat că vârsta medie asupra căreia ar trebui să se tragă un semnal de alarmă este undeva la 16,6 ani. 

Prevenţie „la firul ierbii” în sănătatea mintală 

„Aceasta este vârsta medie a cazurilor pe care noi le-am avut, care au apelat la depreHUB, cu tineri cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani pe linia [telefonică] din proiectul depreHUB Teens. Iar linia [telefonică] pentru adulți a arătat o vulnerabilitate emoțională a celor cu vârste între 18 și 28 de ani”, a afirmat Yolanda Crețescu, inițiatoarea proiectului depreHUB.

Vârsta aceasta de 16,6 ani este critică, pentru că și adolescenții se pot confrunta cu simptomele depresiei și ale anxietății. Ei sunt foarte vulnerabili, iar părinții trebuie să recunoască semnalele de alarmă. 

„Observăm această scădere a vârstei. Poate să pară puțin uimitor, însă din punct de vedere biologic, poate fi ușor explicat. Trebuie să înțelegem că adolescența e o perioadă normală a dezvoltării. Nu putem să punem toate relele pământului pe «Ah, lasă, că e adolescent!». Nu. Dacă ar fi un lucru atât de groaznic, am avea spitale întregi care să trateze adolescența. Ceea ce nu se întâmplă. Asta pentru că dificultățile care apar în cadrul adolescenței, pe care nu le putem manageria, sunt de obicei lucruri care ar necesita intervenție specializată”, a declarat medicul psihiatru Victorița Tudosie.

Studiu: 36% dintre cei cu vârste între 13 și 28 de ani au simptome de depresie 

Tot ea ne-a oferit câteva exemple în direcția semnelor și simptomelor care ar putea să indice că adolescentul se confruntă cu depresia, anxietatea: 

„Dacă dintr-un copil cu care mă înțelegeam foarte bine adolescentul începe să devină iritabil, irascibil, nu mă mai înțeleg cu el, refuză să interacționeze cu membrii familiei, câteodată chiar și cu frații de vârste apropiate, refuză să mai iasă din casă, nu se mai întâlnește cu grupul de vârstă, stă mai mult în camera lui, cu draperiile trase sau, mai degrabă, doarme ziua și stă treaz noaptea, începe să mănânce diferit – mai puțin sau mai mult. Lucruri care ar trebui să ne tragă semnale de alarmă că adolescentul nu este bine și că are nevoie de o intervenție specializată și că noi, ca părinți, avem nevoie să înțelegem ce se întâmplă”.

abordarea corectă: „Ce putem face împreună”

Părintele unui adolescent își poate pune întrebări de genul „cum pot să ajut?”, „cum pot să îl ajut să treacă de această perioadă?”. Răspunsul oferit de medicul psihiatru: nu este indicat să-l aducem pe adolescent în cabinet, pe principiul „Avem o problemă, am venit (la dumneavoastră, specialistul) să-l rezolvați!”.

„Trebuie să înțelegem că este un lucru ce se manageriază în sistemul familial, «Avem o problemă, hai să vedem ce putem să facem împreună ca să trecem peste această etapă dificilă»”. Să nu se simtă singur”, a conchis Victorița Tudosie. 

La cabinetul de Psihiatrie din SCJUT, pacienții vin zilnic și cer ajutor specializat