Aşa e prezentul. Nu te mulţumeşte pentru că viaţa însăşi nu îţi oferă această posibilitate.   V-aţi convins de ceva vreme că Woody Allen e un personaj cu totul atipic şi aparte. Adevărat că ultimele producţii semnate de el nu au făcut deloc impresie bună, şi-a pierdut ritmul, nu însă şi entuziasmul ori rapiditatea cu care porneşte în pregătirea următorului film. Continuă să fie unul dintre răsfăţaţii festivalurilor: Cannes şi-a deschis şi în acest an seria proiecţiilor cu Midnight in Paris (este a treia oară consecutiv când ajunge la prestigiosul festival de film, după You Will Meet a Tall Dark Stranger şi Vicky Cristina Barcelona). Şi nu trebuie să neglijăm un alt aspect extrem de important atunci când vine vorba de comercializarea filmului: de fiecare dată numele mari de la Hollywood au acceptat provocarea lui Allen de a interpreta un rol, fie el şi secundar. Ca dovadă, dacă de această dată povestea s-a concentrat în fascinantul şi mult iubitul Paris, Carla Bruni îşi face apariţia în rolul ghidului de la Muzeul „Rodin“. Mulţi au comentat prestaţia Primei Doamne a Franţei, dar cum nu e singura destul de îndoielnică la acest capitol, ne rezumăm a le trece la „comentarii răutăcioase“. Altfel, desigur că Parisul este încântător, poetic şi plin de romantism, cu o predispoziţie totală spre un film melancolic ce te poartă în trecutul de aur al scriitorilor romantici (Hemingway, Fitzgerald). Este una din declaraţiile de dragoste ce stârnesc zâmbete pe chipurile spectatorilor: cum e cu putinţă ca un scriitor anonim al anilor 2000+ să se întoarcă în timp şi să-i cunoască personal pe aceşti mari autori?! Dar la Woody Allen totul e posibil, într-o manieră prietenoasă şi amuzantă. „Dacă mi-ar fi spus cineva să fac un film despre Berlin, m-aş fi gândit la un film cu spioni. Parisul e doar un loc romantic…“, spunea Allen. Owen Wilson, Rachel McAdams, Marion Cotillard, Kathy Bates sau Adrien Brody sunt savuroşi şi surprinzători în egală măsură. (...)