Newsflash
OPINII

Noua lege a sănătăţii

de Conf. dr. Corneliu ZEANA - iul. 20 2012
Noua lege a sănătăţii
     Recent, în jurul mesei rotunde din salonul de discuţii al Ministerului Sănătăţii, am avut prilejul să mă aflu printre cei opt medici participanţi la discuţia cu ministrul Vasile Cepoi, alături de care se afla unul dintre creierele organizatorice cele mai remarcabile din acest minister, dr. Emilian Imbri. Discuţia privea noua lege a sănătăţii. Dintre cei prezenţi, îi menţionez pe dr. Dan Pereţianu, fondatorul Camerei Federative a Medicilor din România, şi dr. Alexandru Cornea, pe care îl consider cel mai de seamă chirurg de cord din România în etapa actuală (nu vreau să supăr pe nimeni, dar în acest domeniu performanţa este foarte trecătoare, mai perisabilă decât în altele, iar calitatea nu este sinonimă cu gradul de vehiculare în public a numelui). Lista continuă cu nume de prestigiu, subsemnatul fiind cel din urmă, cel care a vorbit puţin dar a ascultat mult. L-am admirat pe ministru pentru limpezimea raţionamentului, bunele intenţii, cunoaşterea solidă, din interior, a sistemului, calitate prin care se deosebeşte net de predecesorii săi, puţin pregătiţi spre a conduce un sistem pe care l-au lăsat să meargă în virtutea inerţiei, dânşii ocupându-se mai mult de clinică, de pacienţi şi de cursuri. Va putea oare ieşi acest cap organizatoric din constrângerile impuse de un partid care se opune reformelor radicale şi care a dat miniştri mai degrabă preocupaţi de plagiate sau de emiterea propriilor certificate de handicapat decât de însănătoşirea sistemului? Din păcate, aici am mari rezerve, pe care cele câteva ore petrecute în compania persoanelor amintite mi-au confirmat-o. Concluziile pe care le-am tras au un caracter parcelar şi poate subiectiv, dar le enumăr.
     Nu se va redresa raportul dintre medicina preventivă, finanţată aproape de zero, şi cea curativă, unde marile clinici vor fi în continuare excesiv de bugetivore, fără speranţe de privatizare, supraaglomerate cu medici şi cu deficit de cadre medii şi personal elementar. Cum poate da randament un medic cu cea mai înaltă calificare ca medic primar, care are în îngrijire doar patru-cinci paturi, la care este ajutat de cel puţin un rezident? Nu este normal ca aceşti medici subutilizaţi să termine programul la ora prânzului, după care să plece spre cabinetele particulare.
     Medicina preventivă implică şi cercetare, iar aceasta nu în ultimul rând. Clinicile sunt aglomerate cu cercetători clinici: cercetarea ar trebui făcută de cadrele universitare, dar nu numai, desigur. Cu toate bunele intenţii, ministrul nu va avea curajul să transfere aceşti cercetători în marile institute de cercetare fundamentală, dar mai cu seamă pe teren, spre a studia, de pildă, influenţa poluării şi nu numai asupra stării de sănătate a populaţiei. De pildă, un timp considerabil, cetăţeni din Popeşti-Leordeni au consumat apă masiv contaminată cu detergent, fecale şi alte substanţe caracteristice apelor uzate. (Din greşeală, conducta apelor menajere uzate a fost conectată la cea de apă potabilă. Este un caz unic în Europa sau chiar în lume, iar consecinţele ar merita studiate pe un anume timp în care se pot manifesta.) În toată lumea, cercetările de igiena mediului sunt foarte intense. Un exemplu: un studiu recent a constatat că, la New York, cei care consumau mult peşte au o impregnare mult mai mare cu mercur în raport cu ceilalţi, deoarece peştii acumulează metalele grele în mod preferenţial.
     O altă temă interesantă: România înregis­trează permanent o creştere a incidenţei şi mortalităţii prin infarct miocardic, boală care, în UE şi SUA, a fost reprimată şi adusă la mai puţin de jumătate graţie aplicării măsurilor preventive. Nu este oare prevenţia mai economică? Totuşi, toţi cercetătorii din cardiologie sunt angajaţi în clinici, unde tratează bolnavi la fel cu ceilalţi medici. Ministrul nu va milita pentru rezolvarea acestei probleme.
     Nu se va produce nici separarea învăţământului de îngrijirea bolnavilor, aşa cum este, de pildă, în Marea Britanie, astfel încât pregătirea studenţilor să nu sufere (să nu fie neglijată) – şeful de catedră nu trebuie să cumuleze şi funcţia de şef de secţie cu paturi.
     Numărul prea mare de medici din marile clinici şi oraşe universitare nu se va reduce, astfel că provincia va fi în continuare sărăcită de specialişti. În SUA, reforma iniţiată de preşedintele Obama a inclus şi o reducere masivă a posturilor de medici din marile spitale. Nici normarea raţională a liniilor de gardă, cel puţin din multiplele spitale de urgenţă (excesiv multiplicate) nu se va produce, nu se va reduce numărul prea mare de internări, dimpotrivă. Ministerul Sănătăţii nu va întreprinde controale privind prezenţa şi punctualitatea medicilor la serviciu. Nu se va introduce cel de-al doilea aviz pentru intervenţiile chirurgicale (practicate excesiv), aşa cum se cere în SUA, spre a se evita abuzurile. Medicii vor lucra în continuare atât în clinici, cât şi în unităţi private, cu suprapunerea timpului de lucru, conflict de interese evident.
     Casa de Asigurări de Sănătate va deconta în continuare o multitudine de analize, multe aproape inutile, cum e ASLO de pildă, dar pentru depistarea timpurie a cancerului bolnavii vor scoate din buzunar sume deloc neglijabile. Nimic nu va fi gratuit pentru copii şi adolescenţi în materie de stomatologie sau de boli oculare – ochelarii, de pildă. În lipsa prevenţiei, va creşte enorm masa bolnavilor care vor trebui trataţi. Nu se va întreprinde nici măcar o campanie de educaţie sanitară a populaţiei, în cadrul căreia, între multe altele, Ministerul Sănătăţii ar plăti către Radio România sau către televiziuni, suportând financiar emisiuni realizate de profesionişti în comunicare. Nu va sprijini nici publicarea de materiale tipărite, cărţi, broşuri, realizate în acest scop, nici conferinţele publice în care medicii să prezinte populaţiei arta păstrării sănătăţii.
     Excelentele intenţii ale ministrului Vasile Cepoi, ca şi cu totul remarcabila sa capacitate de organizator de sănătate nu vor conduce la evitarea cheltuielilor excesive din sistem. Este nevoie de măsuri radicale, pe care echipa ministerială nu va fi lăsată să le ia, cu atât mai mult cu cât nu totul se reduce la lege (cunoaştem valoarea legilor în România), ci mai degrabă la modul în care ea se aplică şi, încă mai mult, la un anumit spirit, care include şi bunul-simţ, dar şi la voinţa necesară pentru a impulsiona sistemul. În concluzie, cred că deficitul bugetului de sănătate, în toate componentele sale, se va accentua.
     În fine, nu ar trebui neglijat efortul unor guverne de a limita cheltuielile în condiţiile crizei globale actuale. SUA a făcut tăieri masive de posturi de medici în marile clinici şi le-a redus acestora bugetul cu 20–25%, iar diminuări ale finanţării publice pentru sănătate au fost efectuate în mai multe ţări ale Uniunii Europene.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe