Noile strategii de dezvoltare europeană
„Orizont 2014–2020“ relevă preocuparea pentru valorizarea eficientă şi în timp
util a cercetării ştiinţifice în scopul creşterii producţiei industriale, ca
Europa că continue să fie competitivă pe plan mondial. Se au în vedere şi
efectele atât de dorite pe care le poate avea în creşterea numărului de locuri
de muncă, creşterea calităţii vieţii şi a siguranţei acesteia. Un rol-cheie îl
au tehnologiile generice esenţiale (TGE), care utilizează cunoştinţele ştiinţifice
de ultimă generaţie asimilate în reţeaua cercetare dezvoltare-inovare,
determinând cicluri accelerate de dezvoltare, cheltuieli mari de capital şi
nevoia de specialişti performanţi. Spre deosebire de alte tehnologii, cele
denumite generice sunt în proximitatea unor domenii ştiinţifice fundamentale
sau avansate. Fireşte, sunt discuţii privind care anume dintre tehnologii să
fie generice, fiecare participant argumentându-şi punctul de vedere în funcţie
de stadiul cercetărilor la nivel mondial şi de tendinţele pieţii. Cert este că
ele impun ca o condiţie sine qua non şi dezvoltarea cercetărilor fundamentale
ca platformă a performanţelor proprii. Grupul de experţi la nivel înalt al UE a
stabilit şi lansat la Bruxelles, în 2010, şase tehnologii generice cheie:
nanotehnologii, micro- şi nanoelectronică, materiale avansate, fotonică,
biotehnologii industriale şi sisteme de fabricaţie avansate.
Între aceste dimensiuni tematice s-au
înscris lucrările celei de a XIII-a ediţii a Seminarului naţional de nanoştiinţă
şi nanotehnologie, organizat de Centrul de Nanotehnologii într-o formă inedită,
care a cuprins o parte ştiinţifică propriu-zisă, desfăşurată online; în Aula
Academiei Române a avut loc dezbaterea „De la excelenţă la cercetare:
tehnologii generice esenţiale“, având ca teme două puncte din strategiile de
dezvoltare pentru România 2014–2020: Cum îşi poate reclădi competitivitatea
economia românească? Care sunt domeniile şi industriile strategice ale
prezentului şi viitorului României?
În alocuţiunea de deschidere, acad. Ionel-Valentin
Vlad, preşedintele Academiei Române, a atras atenţia asupra relaţiei dintre TGE
şi cercetarea de excelenţă, „care nu este simplă, cauzală, iar drumul de la o
inovare la o tehnologie esenţială este lung, consumator de fonduri şi presărat
cu riscuri, de multe ori greu de evaluat, de exemplu o criză care apare din
motive financiare“.
Prof. dr. ing. Tudor Prisecaru, secretar de
stat la Departamentul cercetare-dezvoltare al Ministerului Educaţiei Naţionale,
a vorbit despre strategia de cercetare–dezvoltare–inovare pentru anii 2014–2020
care promovează o „paradigmă a specializării inteligente“, ce are în vedere
„numai domeniile de cercetare care au o relevanţă economică“. Specializarea
inteligentă cuprinde capitolul eco-nanotehnologii şi materiale avansate, cu
potenţial competitiv internaţional, cu deosebire în industria auto.
„Perspectivele industriei de echipamente agricole sunt şi ele promiţătoare, iar
investiţiile pentru cercetarea în combustibili, materiale noi şi/sau reciclate
pot dinamiza activităţile de cercetare–dezvoltare–inovare dedicate
ecotehnologiilor care conservă proprietăţile apei, aerului şi solului“.
Performanţele din aceste domenii se transmit în mod specific în toate ariile
activităţii şi vieţii sociale. În acest context, este foarte important să se
cunoască instrumentele de creştere a competitivităţii, iar Gabriela Pîrvu,
consilier superior la Ministerul Economiei, a prezentat pe larg iniţiativele de
tip cluster în ţara noastră.
Partea a doua a simpozionului a fost
dedicată ilustrării acestor idei cu prezentarea unor rezultate de excelenţă în
cercetarea unor institute reprezentative, cu deschiderile pe care le au în
mediul competitiv din ţara noastră şi din lume.
A
urmat masa rotundă cu tema „De la viziunea strategiei naţionale cercetare–dezvoltare–inovare
la viaţa reală: care sunt aşteptările legate de TGE“. Aceasta, după cum s-a
afirmat, ar putea avea ca moto cuvintele lui Joel Barker, după care „Viziunea fără
acţiune este doar un vis. Acţiunea fără viziune este doar timp pierdut.
Viziunea însoţită cu acţiunea poate schimba lumea“. Cum nu ne putem îndoi de
evidenţa adevărului acestor cuvinte, se pot sesiza probleme pe parcursul evoluţiei
de la viziune la acţiune, o evoluţie care, departe de a fi una lineară, este
mai curând nelineară şi poate oculta probleme ce perturbă ritmul şi obturează
ajungerea la ţinta dorită. Cu adevărat, cum evidenţia prof. univ. Gheorghe Ştefan,
membru corespondent al Academiei Române, ne aflăm în faţa unei schimbări de
paradigmă. De aceea este nevoie de o viziune sinergică, flexibilă, aptă să ducă
la o integrare sistemică. Atenţie sporită necesită relaţiile dintre mecanismele
de decizie şi cele de finanţare, precum şi colaborarea. În consecinţă, menţinând
adevărul cuvintelor lui Joel Barker, se poate adăuga: „Viziunea fără
flexibilitate este coşmar“.
