În ultima săptămână a lunii martie a avut loc Adunarea generală anuală a Colegiului Medicilor din România, care timp de două zile a dezbătut: • raportul întocmit de dr. Aurora Dragomirişteanu şi prof. dr. Vasile Astărăstoae, intitulat Inechităţi în sistemul de sănătate din România • raportul activităţii financiar-contabile pe anul 2010 şi propuneri de buget de venituri şi cheltuieli pentru anul 2011 • raportul de activitate a Comisiei superioare de disciplină.

   La primul punct, dl prof. dr. V. Astărăstoae şi-a început conferinţa prin delimitarea unor concepte strâns legate de protejarea şi îngrijirea sănătăţii. Astfel, „echitatea în sănătate este un concept strâns legat de drepturile omului şi presupune absenţa disparităţilor în starea de sănătate dintre indivizii sau grupurile sociale dezavantajate şi cei favorizaţi sau aflaţi în bunăstare materială şi socială. Un sistem este echitabil atunci când este drept faţă de toţi indivizii din cadrul unui sistem de valori definit şi recunoscut. La modul ideal, un sistem de sănătate este echitabil atunci când fiecare individ are şanse egale de a-şi atinge întregul potenţial de sănătate şi nu este pus în dezavantaj datorită unor condiţii exterioare lui, cum ar fi existenţa sau nu a unor servicii de sănătate, capacitatea individuală de finanţare sau condiţiile geografice“. De altfel, a arătat dsa, inegalitatea şi egalitatea sunt concepte dimensionale care se referă la cantităţi măsurabile. Nedreptatea şi echitatea conţin concepte de natură politică exprimând un angajament moral de justiţie socială. Trebuie să avem în vedere că nu orice inegalitate identificată în domeniul sănătăţii poate fi considerată inechitate, deoarece definirea inegalităţilor implică judecăţi normative, în timp ce inechităţile presupun compararea cu norme sociale şi conotaţii nedrepte şi abuzive.

   În privinţa aplicării dreptului la sănătate şi reformă a sistemelor de servicii de sănătate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit trei obiective principale pentru sistemele de sănătate: 1) îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi îmbunătăţirea echităţii în starea de sănătate în cadrul populaţiei (reducerea diferenţelor între indivizi, grupuri sociale, regiuni etc. şi îmbunătăţirea sănătăţii grupurilor defavorizate); 2) protejarea populaţiei de riscul financiar dat de costurile crescute ale serviciilor de sănătate, prin distribuirea corectă a poverii financiare; 3) îmbunătăţirea capacităţii de răspuns a sistemului de sănătate la nevoile populaţiei, exprimată prin ceea ce se întâmplă atunci când o persoană interacţionează cu sistemul de sănătate – respectul pentru individ (demnitate, confidenţialitate, autonomie) şi orientarea către client (atenţie promptă, posibilitatea de alegere, servicii de bază).

   Strategia Comisiei Europene în materie de sănătate se referă la principii şi la obiective. Primele sunt: o strategie bazată pe valori comune în domeniul sănătăţii; sănătatea este bunul cel mai de preţ; integrarea sănătăţii în toate politicile; vocea UE trebuie să se facă mai bine auzită în domeniul sănătăţii la nivel mondial. Obiectivele se referă la: promovarea unei stări bune de sănătate într-o Europă care îmbătrâneşte; protejarea cetăţenilor de ameninţările la adresa sănătăţii; promovarea unor sisteme de sănătate dinamice şi a noilor tehnologii.

   Intrând în fondul problemei, dl prof. dr. Vasile Astărăstoae a arătat cauzele de inegalitate/inechitate în îngrijirile de sănătate din România. Acestea sunt: • distribuţia determinanţilor sănătăţii şi structura factorilor de risc • resursele din sistemul de sănătate, servicii de sănătate şi rezultate. În continuare, dna dr. Aurora Dragomirişteanu a expus pe larg structura determinanţilor (indicatorii) sănătăţii în ţara noastră. După o analiză detaliată a acestora, dl prof. dr. V. Astărăstoae a revenit în discuţie, dezvoltând caracterul specific al diferitelor tipuri de inechitate. Printre acestea se numără: • inechităţi în acoperirea cu resurse umane • inechităţi în acoperirea cu servicii de sănătate • inechităţi în alocarea resurselor financiare • disparităţi între rural şi urban.

    În finalul raportului, s-au făcut recomandări pentru dezvoltarea  Planului naţional de combaterea inechităţilor în sănătate.

   Raportul a fost amplu comentat de un număr mare de vorbitori: Fabian Klein, Ioan Alexandru Diaconu, prof. dr. Constantin Copotoiu, Cezar Irimia, dr. Marius Filip, dr. Florin Chirculescu, dr. Cristian Irimie, dr. Constantin Cârstea, prof. dr. Vlad Tica, dr. Ileana Brânză.