Newsflash
Imagine campanie proprie
Cultură

Momentele şi schiţele doctorului Bacalbaşa

de Prof. dr. Dan MISCHIANU - iul. 11 2013
Momentele şi schiţele doctorului Bacalbaşa
   Am fost prezent la „lansarea la apă“ a cărţii inspirat numite Opriţi dricul, mortu’ ăsta n-a dat plicul! – Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2013. Scriu despre o „lansare la apă“ gândind la situaţia în care autorul a acordat cândva şi asistenţă medicală specializată „vaporenilor“ de la Transporturile Navale ale României.
   Îl cunosc şi îl admir pe dr. Nicolae Bacalbaşa din ceea ce spune la televizor şi din ceea ce scrie cu mult har. Bibliografia sa, aparent „nemedicală“ (fiindcă mai toate scrierile sale sunt „împănate“ cu adevărate microcursuri de specialitate!), numără până acum, după ştiinţa mea, şase apariţii editoriale absolut unice în arealul publicistic medical românesc.
   „Anestezia colocvială“, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005, este măcar pentru mine ca medic chirurg, sper că şi pentru colegii anestezişti reanimatori, o carte plină de învăţăminte clinice, de poveţe profesionale şi delectări intelectuale.
   Fiindcă recent a apărut şi în cinematografele de la noi, după proiecţia de la Festivalul de la Cannes, a şasea versiune a romanului lui F. Scott Fitzgerald „Marele Gatsby“, cu Leonardo DiCaprio (după umila mea părere de cinefil sporadic, un „Mic Gatsby”, comparativ cu versiunea carismatică interpretată de Robert Redford în 1974) încerc o mică divagaţie de la subiect. Vă invit să vă gândiţi la cartea în discuţie, la film şi să priviţi coperta a patra a cărţii dr. Nicolae Bacalbaşa. La fel ca în toate ecranizările celui mai bun roman al lui F. S. Fitzgerald, pe respectiva copertă tronează un ochi! Nu este ochiul iscoditor al doctorului Eckleburg din cartea amintită, ci este „ochiul iscoditor al doctorului Nicolae Bacalbaşa privind prin gaura cheii dispusă la o uşă care se doreşte a nu se închide în urma celor scrise“, evident de autor.
   Din cartea anterior amintită, „Anestezia colocvială“, am reţinut un aforism plin de înţelesuri uşor amare pentru un chirurg: „Chirurgul nu este decât un sălbatic înarmat cu un bisturiu“. Am aflat că autorul „zicerii“ a fost Henry Hill Hickman, medic englez, mort la 29 de ani, socotit „nebun, utopic şi extravagant“ de către conaţionalii săi şi care, în 1830, a profeţit posibilitatea introducerii anesteziei generale la om.
   Aflând aceste lucruri îi înţeleg parcă mai bine pe colegii anestezişti, precum şi pe dr. Nicolae Bacalbaşa. Pe alocuri, autorul pare mai blând cu amărăştenii de chirurgi cantonaţi într-o meserie ce pretinde şi abilităţi manuale, nu numai conceptuale. La pagina a opta a cărţii expune o lozincă ce a stăruit în cabinetul anesteziştilor gălăţeni prin anii ’80: „Chirurgi, operaţi chiar şi fără diagnostic, anestezistul e cu voi!“. Pe contrapagină este aşezată sentenţios o „zicere“ la fel de spumoasă: „Un chirurg bun merită un anestezist bun. Un chirurg idiot are absolută nevoie“.
   Personal, sunt convins că am învăţat multe din aceste „hârjoneli“ profesionale, specialităţile noastre fiind condamnate să colaboreze precum doi fraţi siamezi.
   Cândva, demult, chiar mi-am asumat o chestiune în care cred cu adevărat: un chirurg trebuie să aibă doi prieteni sinceri – anestezistul şi anatomopatologul. Unul trebuie să-l ajute în echipă, celălalt trebuie să-i lămurească întrebările post-factum!
   Cartea pe care o recenzez este plină de savoare şi de informaţie inedită, stilul în care este scrisă este inconfundabil. În „Siringă şi sex“, aflăm că „scula simplă şi esenţială în medicină – siringa“ îşi trage numele de la „sirinx, denumirea trestiei în latină“ dar fără ac, acul gol pe dinăuntru fiind inventat de arabul Ammar din Cairo. Fără valorificarea plenară şi genială a unei minţi iscoditoare în tot ce a gândit şi întreprins – Sir Christopher Wren, arhitectul Londrei de la 1666 – nimic nu s-ar fi întâmplat şi în acest esenţial domeniu.
   Citind, pagină cu pagină, rând cu rând, am mai realizat un lucru: cartea nu se adresează neinformaţilor în materie, celor care nu sunt pasionaţi de cunoaştere. Uneori, pentru a decripta cele scrise de autor, trebuie să apelezi la mai vechile dicţionare sau la mai noul dicţionar ubicuu – Google.
   Suntem acompaniaţi la mai tot pasul de aforisme. Pe unele le ştiam, pe altele suntem bucuroşi să le aflăm. Dacă ne era evident că „Medicina este doar numele succesiv pe care îl dăm bolilor“ (Boileau) sau că „Doctor este numai Dumnezeu“ („Proverbele Românilor“ – Iuliu A. Zane) poate nu tot atât de evidente erau pentru mine ca medic chirurg, trăitor alături de şi colaborator al anesteziştilor, înţelegându-le, aşadar, gândurile şi frustrările, următoarele: „Chirurgul a fost întotdeauna precum cel de pe puntea unei nave de război intrând în port. Toţi îl aclamă. Anestezistul era precum mecanicul din pântecul navei, murdar, la întuneric, departe de aclamaţii, dar primul pregătit să moară când nava se scufundă“. Acum îi înţeleg pe deplin.
   După ştiinţa mea, din statisticile Colegiului Medicilor din România în ceea ce priveşte cazurile de malpraxis de la noi, pe primul loc sunt plasaţi chirurgii generalişti, urmaţi îndeaproape de ginecologi şi anestezişti. De fapt, cum autorul aminteşte, citându-l pe Oscar Wilde: „Experienţa nu are valoare etică, este numai numele greşelilor pe care le-am făcut şi certitudinea că le vom repeta“.
   Stilul doctorului Nicolae Bacalbaşa este inconfundabil: bazat pe o documentare riguroasă, cu o lapidaritate dusă la extrem, încât în final ne aşteaptă, cel mai adesea, o „poantă“ sau o „sentinţă“. Când este vorba de un final fericit, mai treacă-meargă, dar când sentinţa e plină de amarul şi tristeţea vieţii sau de relatarea faptelor cel mai adesea reprobabile ale celor prezentaţi/prezentate, ea are tăria unei lovituri.
   Când am gândit să intitulez astfel rândurile acestei cronici nu am făcut-o cu premeditare. Acesta este izul cu care am rămas eu la finele lecturii. Nicolae Bacalbaşa este un observator la fel de fin şi la fel de perspicace precum celebrul său antecesor ploieştean. Cartea reprezintă, de fapt, „Momentele şi schiţele“ din viaţa unui doctor cu spirit de observaţie şi fineţe a analizei ce ne duce cu gândul, cel mai adesea, la nenea Iancu.
   La pagina 180, doctorul Bacalbaşa ne învaţă că „respectul derivă din participiul trecut al verbului latin «respicere» – a privi înapoi, a privi la“.
   Şi, după lectura plină de bucurie spirituală a acestei cărţi, am argumente depline pentru a-l privi şi asculta pe Nicolae Bacalbaşa, pentru mintea, spiritualitatea şi erudiţia sa, cu şi mai mult respect!

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe