De ce e bine să mai şi citeşti? Pentru că
descoperi lecţii de viaţă valoroase. Salvezi vieţi sau sprijini pereţi?
(Ghidul studentului medicinist) este cea mai nouă carte semnată de dr.
Cristian Ştefan Gutue. Am citit-o pe nerăsuflate şi am rămas ceva timp să
meditez asupra realităţii pe care o prezintă. Primul an este greu. Lipsa de
antrenament pentru a învăţa studenţeşte este prima constatare de care te loveşti
după un semestru de medicină. Cantitatea uriaşă de informaţie pe care o ai de
asimilat în prima sesiune poate fi cu adevărat descurajatoare. Bine însă că cei
mai experimentaţi îşi găsesc timp pentru a împărtăşi din experienţa lor celor
neiniţiaţi în ce înseamnă a fi student la medicină. Mi-aş fi dorit să apară
această carte când mă luptam cu muntele de cursuri în primul an, experienţa ar
fi fost mai puţin anevoioasă. După cum spune şi Ştefan, după un efort mare cum
este bacul sau licenţa avem tendinţa să ne dezumflăm complet. Relaxarea e
binevenită, necesară, dar în primii ani există tendinţa de a o practica în
exces. Astfel, prima sesiune ne prinde panicaţi şi mai puţini pregătiţi decât
am dori, pe unii – cu totul rupţi de lume. Nu-i nimic, timpul nu e pierdut.
Examenul picat poate fi luat! Dacă ne trezim la realitate. Eşecul ne învaţă
multe, dacă suntem receptivi şi nu ne descurajăm cufundându-ne într-o mare de
lacrimi şi într-un ocean de panică.
Ştefan surprinde cu acurateţe viaţa
studentului la medicină. Acel student capabil de a face un efort uriaş în
sesiune pentru a-şi menţine notele, dar care pierde interesul şi pasiunea
pentru pregătirea sa. Citind ne reamintim că fiecare minut, fiecare curs, fie
că ne place sau nu, reprezintă o investiţie în viitor. Notele nu sunt esenţa,
însă ce ne rămâne în cap după un examen este esenţial şi de ajutor în anii ce
vor urma. Plină de tips and tricks pentru o sesiune cât mai prolifică,
cartea reprezintă un reality check binevenit şi e de mare ajutor mai
ales studentului din primii ani, dar şi celor din anul 6 sau chiar rezidenţilor.
Managementul timpului este cheia succesului, spune Ştefan Gutue, părere pe care
o împărtăşesc întru totul. Cum secolul 21 se conturează a fi era minţilor
hiper-sistematizate şi a descoperirilor ştiinţifice la minut, mă bucur să
citesc şi modalităţi de a face faţă acestei avalanşe informaţionale.
Cartea nu are un ton condescendent, nu
judecă, nu dă lecţii. Este o confesiune sinceră a autorului: unde a greşit, ce
ar schimba dacă ar fi pus să reia studenţia de la capăt. Puterea de automotivaţie
este extrem de importantă, pentru că, din păcate, mentoratul nu îşi mai are
locul în zilele noastre şi fiecare caută să se agaţe de orice îi dă o fărâmă de
speranţă, fie că vine de la un asistent de grupă dedicat, dintr-o carte ori de
la un coleg mai mare. Chiar dacă uneori pare că învăţăm şase ani şi nu ne mai
atingem ţelul, fiecare zi ne aduce mai aproape şi ne pregăteşte pentru ce
urmează: a fi medic. La început de drum sau către finalul studenţiei, experienţa
pe care ţi-o oferă Salvezi vieţi sau sprijini pereţi este la fel
de motivantă. Odată ce închizi coperţile cărţii parcă mintea îţi e mai clară.
Studenţia în medicină e ca pista de
decolare din aeroport într-o noapte ceţoasă. Până la decolare mai ai de făcut
câteva zeci de curbe, pe întuneric, cu ochii mijiţi şi pulsul 100. După ce citeşti
cartea, parcă se luminează pista. Chiar dacă mai e ceaţă, poţi întrezări drumul
şi inima îţi vine la loc. Oriunde te-ai afla pe această pistă, luminile sunt
binevenite, iar riscul de a ieşi în decor e mai mic. De tine depinde totul.