Născut la Călărași, la 18 ianuarie 1925, într-o familie de intelectuali (tatăl, judecător în Călărași, ulterior, președinte al Tribunalului din Constanța), Arcadiu Petrescu urmează cursurile liceelor din Călărași și Constanța. După bacalaureat, este admis la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care o finalizează în anul 1949, fiind extern și intern (prin concurs) în timpul anilor de studiu. 

După absolvirea facultății, lucrează ca medic secundar în cadrul Laboratorului Central de Igienă al Bucureștiului. Ulterior, începând cu anul 1951, Arcadiu Petrescu este admis în  funcția de cercetător științific în secția clinică și în cadrul departamentului de neuropatologie al Institutului de Neurologie „I. P. Pavlov” al Academiei RPR, sub conducerea lui Arthur Kreindler. 

Activitate științifică de excepție

Succint, evoluția prodigioasă științifică a doctorului Petrescu, participant sau organizator a numeroase reuniuni științifice din domeniul infecțiilor virotice ale creierului, accidentelor vasculare cerebrale, afecțiunilor demielinizante ale sistemului nervos, având la bază propriile cercetări experimentale, a fost următoarea: 

În anul 1964 devine șef de laborator. În anul 1969 capătă titlul de „doctor în Științe Medicale” datorită cercetărilor în care a descris modalitatea de dezintegrare a mielinei în leziunile din procesele demielinizante ale sistemului nervos central, cu tehnici histochimice pentru lipide, demonstrând că acest proces chimic se produce prin fagocitarea mielinei în macrofage, având ca rezultat final colesterolul esterificat, cercetări în urma cărora constată existența a patru tipuri de lipomacrofage.

În anul 1970 beneficiază de o bursă de studii în Laboratorul de Histoenzimologie al Institutului de Histochimie Medicală de pe lângă „Nouvelle Faculté de Médecine” din Paris, condus de profesorul Raymond Wegmann.

A predat anatomie comparată la Paris

În anul 1977, la invitația profesorului Wegmann, revine în cadrul institutului parizian timp de o lună, pentru a prezenta un curs pe tema anatomiei comparate a sistemului nervos.

În 1980 devine șef al secției de Neuropatologie și Histochimie, succedându-l pe doctorul Theodor Horneț, secție pe care o conduce până în 1995, continuându-și activitatea în cadrul Institutului de Boli Cerebrovasculare încă doi ani, până la pensionare.

Din cele aproximativ 180 de lucrări științifice publicate în țară și străinătate vom aminti: monografia Encefalite virotice umane, lucrare care a apărut în 1962, fiind elaborată împreună cu State Drăgănescu; în 1982 este co-editor (împreună cu Vlad Voiculescu) al volumului Proceedings of the Danubian Symposium – Bucharest, iar în 1986 publică monografia Patologia cerebelului, în colaborare cu Cezar Ionel. A tradus în limba română monografia Therapeutic Claims in Multiple Sclerosis, editată de IFMSS în SUA (1987).

Arcadiu Petrescu a fost membru fondator și președinte al Societății de Neuropatologie din România, membru fondator și președinte al Fundației Scleroza multiplă (București), membru în Advisory Board of the International Federation of Multiple Sclerosis Societies (New York), în Medical Academy of New York, European Society of Neurochemistry, membru de onoare în Curatorium of the Neurological Danubian Symposia (Viena), membru asociat în The International Society of Neuropediatry.