Primul
Festival internaţional de orgă derulat în Capitală a fost inaugurat în urmă cu
10 ani de inginerul Tudor Moisin, susţinut de sora sa, Maria-Cristina Moisin –
reputat medic stomatolog. El însuşi absolvent al clasei de orgă la
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (UNMB), Moisin a reuşit
ulterior să marcheze şi o jumătate de veac de la înfiinţarea acelei clase de
Helmut Plattner, maestru cu care lucrase cu ani în urmă.
Plattner
a fost invitat apoi, după o prea îndelungată absenţă, la fostul Conservator,
pentru a povesti despre dificultăţile şi satisfacţiile pe care le-a trăit, la
rândul său, ca fondator al clasei de orgă. S-a reîntâlnit, la ceas aniversar,
cu o parte dintre foştii săi studenţi, sosiţi din toate colţurile ţării pentru
a participa, emoţionaţi, la o reuniune cu totul specială. A fost un bun prilej
pentru ca Helmut Plattner să fie, din nou, aplaudat în recital, trăind bucuria
de a cânta pe noua orgă instalată la sala de concerte a UNMB. Maestrul a oferit
un program inedit, alcătuit din lucrări proprii, alternând coralele cu
improvizaţia pe tema „clasa de orgă“ (dedicată festivalului din 2004) sau cu
variaţiuni pe un celebru coral.
Din
nefericire, în ultimele zile ale anului 2012, inima sa a încetat să mai bată,
departe de ţară, în Germania, acolo unde se stabilise cândva. Tocmai de aceea,
actuala ediţie a Festivalului a stat sub semnul comemorării maestrului, dar şi
a unui organist care ar fi urmat să evolueze în recital, dar căruia un teribil
accident i-a frânt brutal cursul vieţii. Astfel, seara inaugurală, derulată la
UNMB, a fost „In memoriam Helmut Plattner şi Victor Dan“. Lucrări din creaţia
românească de ieri şi de azi, semnate de Alfred Mendelsohn, Veronica
Anghelescu, Irina Odăgescu şi mulţi alţii, incluzând firesc şi o piesă scrisă
de Plattner, au fost abordate cu profesionalism de Felician Roşca (Timişoara),
Ana Szilagy (sosită de la Viena, prezentând şi o partitură proprie) şi Hans
Eckart Schlandt (Braşov), cântând pe orga inaugurată în urmă cu şapte ani.
Au
urmat seri speciale la Ateneu. Nicolae Moldoveanu, stabilit de ani buni în Elveţia,
cunoscut la noi în ipostaza dirijorală, a constituit o surpriză deosebit de plăcută
pentru cei care l-au descoperit ca un foarte bun organist, într-un repertoriu
divers, alăturând lucrări de Sweelinck, Clerambault, Bach, Franck şi Alain, cărora
li s-au adăugat, ca bis, două Preludii. Interpretarea lui Moldoveanu s-a
remarcat prin dezinvoltură şi siguranţă, o paletă coloristică nuanţată şi
diferenţieri stilistice demne de remarcat. În ultima zi de festival, am
ascultat-o pe Molnar Tunde (de la Târgu Mureş) în acelaşi Coral nr. 3 în la minor
de Franck, spectatorii având astfel posibilitatea unei eventuale comparaţii
între maniere de tratare a partiturii destul de diferite. Solista a adus, ca şi
în opusul de Reger, un plus de sobrietate, de rigoare şi masivitate, în tonuri
de catedrală. În The Birds de Terenyi am descoperit o lume plină
de farmec, trilul păsărilor imaginate de autor înălţându-se cu supleţe în
structuri ritmice pregnante şi secvenţe repetitive bine echilibrate, reliefate
într-o construcţie extrem de reuşită, mult apreciată de public şi în bis.
După
pauză, Marcela Costea (Timişoara) a dovedit, de asemenea, că este o organistă
cu experienţă, preferând însă delicateţea şi transparenţa cântului, sensibilă şi
expresivă în pagini de Bach, Walther, Renaud sau Widor.
Au
fost zile în care „regina instrumentelor“ s-a aflat în prim-plan, într-un festival
care a împlinit 10 ani de existenţă, graţie strădaniilor organizatorilor: UNMB,
Societatea Filarmonică din Câmpina (în care acelaşi Tudor Moision a investit
pasiune şi o muncă imensă pentru a-i păstra tradiţia în microstagiuni
atractive). Şi de undeva, de sus, Helmut Plattner a ascultat, poate, orga căreia
i s-a dedicat o viaţă, în tălmăciri realizate de artişti care i-au fost studenţi
de real talent.
.jpg)
