Primăvara aduce, pe lângă reperele stagiunii curente, și câteva
propuneri de turneu care, în parte, refac trasee din anii precedenți, cu
formule care s-au bucurat de succes. Astfel, ajuns la ediția a șasea, „Pianul
călător“ se derulează acum sub genericul „Romantic exclusiv. Chopin“. Pianistul
Horia Mihail susține recitaluri și concerte cu orchestra în perioada 24 martie
– 21 mai, în 19 localități din țară, extinzându-se de această dată și la Chișinău.
Proiectul „Flautul fermecat“, în cadrul căruia Ion Bogdan Ștefănescu
a cântat alături de același pianist Horia Mihail, a fost prezentat la 18 martie
la Ambasada României de la Washington. Două zile mai târziu, concertul a fost
susținut și la New York, marcând un sfert de veac de parteneriat European
Brodcasting Union (EBU) și Metropolitan Opera. Deloc întâmplător, în program
s-au regăsit piese românești de ieri și de azi, semnate de A. Pann, G. Enescu,
T. Ciortea, P. Constantinescu, P. Elinescu, C. Porumbescu, V. Jianu, I.
Dobrinescu sau T. Brediceanu.
O noutate a fost și prima apariție a Orchestrei de cameră Radio
la Chișinău, care a concertat la 21 martie la Sala cu orgă, sub bagheta lui
Yuri Botnari (dirijor care a aniversat împlinirea celor 65 de ani). Programul a
fost reluat la 23 martie la sala Radio din București, publicul nostru având
posibilitatea să reasculte și celebrul „Imperial“ cu pianistul Serghei
Kuznețov, o Simfonie de același Beethoven și o piesă de Beleaev. În seara
precedentă, a avut loc un concert aparte prezentat de ansamblul „Imago Mundi“
care, sub titlul „Izvor“, a abordat rapsodiile de Enescu, apelând la
instrumente vechi românești precum cobza, drâmba sau toba, într-o combinație
inedită cu flaut, oboi, vioară, chitară sau violoncel, în prelucrări semnate de
Cătălin Ștefănescu.
Și la Ateneu au fost câteva seri-eveniment. Îndrăgitul violonist
David Grimal, pe care mulți dintre melomanii noștri l-au (re)descoperit cu
încântare în ediția trecută a Festivalului „Enescu“ alături de superbul
ansamblu „Les Dissonances“, a revenit pentru a oferi două recitaluri cuprinzând
integrala sonatelor și partitelor de Bach. În stagiunea simfonică a
Filarmonicii a interpretat, sub bagheta lui Horia Andreescu, străucitorul
Concert de Ceaikovski, aducând un plus de sensibilitate și rafinament, la care,
desigur, s-a adăugat și propria sa carismă.
În fața Ateneului însă, dorind să marcheze „altfel“ Ora
Pământului, în cadrul Programului „Cantus Mundi“, 300 de copii au cântat, timp
de o oră (chiar dacă ninsoarea și vântul nu erau prea prietenoase), alături de
corul „Madrigal“, având-o dirijor pe Anna Ungureanu. Momente similare au avut
loc, în același context, în alte 21 de localități. Copiii au oferit un
repertoriu atractiv și divers, adecvat unui public larg, care i-a ascultat în
preajma clădirilor ce și-au stins luminile pentru 60 de minute.
Și la Opera din Iași s-a onorat demersul menit să protejeze,
măcar simbolic, energiile naturii. Duminică, 20 martie, a avut loc un spectacol
cu „Aida“ de Verdi, la pupitru aflându-se, pentru prima oară, maestrul Cristian
Mandeal. Distribuția a cuprins oaspeți de la Cluj – tenorul Sorin Lupu și
baritonul Oleg Ionese, de la Brașov – mezzosoprana Asineta Răducan și basul Dan
Popescu și, firesc, soliști „ai casei“, precum soprana Simona Titieanu în rolul
titular, basul Daniel Mateianu, soprana Diana Bucur sau tenorul Andrei
Apreotesei.
În aceeași săptămână, la Opera maghiară din Cluj-Napoca a avut
loc premiera „Samson și Dalila“ de Saint-Saëns, iar a doua zi Filarmonica a
concertat sub bagheta binecunoscutului David Crescenzi. La Opera bucureșteană a
urcat pe scenă, după un an de absență nefirească determinată de refuzul
conducerii de a o include în distribuțiile curente, soprana Mihaela Stanciu,
una dintre cele mai plăcute voci ale teatrului. Ea a fost aplaudată în rolul
Mimi din „Boema“ de Puccini, alături de tenorul Liviu Indricău, la
rândul său nedrept de puțin pus în valoare.
Privind în ansamblu, au fost zile pline de muzică răspunzând cu
siguranță tuturor gusturilor, de la elevata creație preclasică sau romantică,
de operă, simfonică sau camerală, la piese corale și instrumentale de inspirație
folclorică, în versiuni apreciate și la noi, și în lumea largă.
