La Filarmonica bucureșteană, concertele
curente ale stagiunii au prilejuit reîntâlnirea cu reputata pianistă Elisabeth
Leonskaja, într-un opus de Grieg pe care artista îl îndrăgește cu deosebire,
abordându-l adesea în programele sale din lume. De data acesta, a fost
interpretat sub bagheta bunului său prieten, dirijorul Horia Andreescu. Un alt
rafinat interpret al claviaturii, Viniciu Moroianu, evoluează în recital, sub
aceeași cupolă, la 25 februarie, alegând pagini de Bach, Beethoven, Lipatti și
Schumann, într-o călătorie elevată prin muzica veacurilor, prin stiluri atât de
diverse, pe care știe să le reliefeze și mai ales să le redea astfel încât să
creeze acea atmosferă menită să capteze și să cucerească spectatorii. Și se
pare că zona „fierbinte” pentru melomanii bucureșteni se află, în această
perioadă, la Ateneu. Chiar a doua zi după acest recital se anunță o seară
aniversară dedicată compozitoarei Felicia Donceanu – nu am înțeles nici anul
trecut de ce spectacolul e programat la o lună distanță de ziua sa de naștere.
Important este însă faptul că se vor cânta lucrări din creația sa camerală
vastă și colorată. Se va începe cu teatrul instrumental din „Cutia cu
surprize”, prezentat de soprana Simona Jidveanu, pianista Diana Spânu-Dănilă și
violoncelista Ștefania Budd, se va continua cu „Fantesia” și „Careul de ași”
propuse de Trio „Mozaic” și se va încheia cu alte jocuri muzicale pline de
farmec, umor și inteligență: „Culori, flori, fructe” și „Ierburi de leac” sau
„Retro”, abordate de „Allʼs Choir” condus de Adrian Ionescu.
În
paralel, la Universitatea Națională de Muzică, Ziua Madrigalului va fi onorată
de corul „Madrigal – Marin Constantin”, omagiind totodată memoria fondatorului
ansamblului, la 91 de ani de la naștere. Spectacolul este o nouă ocazie de a se
raporta la Programul național „Cantus Mundi”, prin invitarea unor coruri de
copii din țară, care vor cânta sub coordonarea Annei Ungureanu. Ca de obicei,
programul va alătura miniaturi renascentiste și românești de ieri și de azi,
iar în final se va intona imnul corului „Madrigal”.
Dirijorul
Ion Marin va conduce, la 31 martie, noua producție cu opera „Anna Bolena” de
Donizetti la Scala din Milano. Dirijorul este director de onoare al Corului
Național de cameră „Madrigal – Marin Constantin” și președinte fondator al
Programului Național „Cantus Mundi” – ansamblu care a lansat, de altfel, și o
colaborare permanentă cu Opera pentru copii. Ceea ce nu se specifică, dar se
menționează pe site-ul vestitului teatru liric, este că inițial urma ca la
pupitru să se afle Bruno Campanella, devenit indisponibil. Va fi o coproducție
cu Grand Théâtre din Bordeaux, în regia lui Marie-Louise Bischofberger,
în rolurile de prim plan fiind distribuiți Hibla Gerzmava, Sonia Ganassi, Piero
Pretti și Carlo Colombara.
La
Timișoara s-a pregătit premiera baletului „Șeherazada”, pe muzică de Rimski
Korsakov, care vede lumina rampei la 24 februarie, în timp ce la Opera
Națională din București se repetă pentru noua versiune a celebrului „Romeo și
Julieta” de Prokofiev, de această dată în coregrafia imaginată de Renato
Zanella, actualul coordonator al departamentului de balet. Deci, spectatorii se
vor bucura de două lucrări din marea literatură rusă, puse în scenă în mai
puțin de o lună.
Vorbind
despre arta dansului, trebuie spus și că, la început de februarie, parte dintre
soliștii Operei din Iași s-au aflat la Monte Carlo, participând la „Le Grand
Bal Masqué”, organizat sub conducerea Deliei Grace Noble – una dintre
cele mai apreciate soprane din Monte Carlo. Derulat la „Salle des Etoiles”, la
balul mascat au participat personalități locale, care i-au aplaudat pe
balerinii români în secvențe din „Romeo și Julieta”, „Don Quijote”, în valsul
„Dunărea albastră”, „Menuet” și un „Vals vampiric”. De asemenea, românii au
evoluat și în programul exclusivist de la „Yacht Club de Monaco” al prințului
Albert, succesul lor determinând nu doar aprecieri din partea organizatorilor,
ci și intenții de a continua colaborarea în proiecte viitoare.
Și
pentru că în ultimii ani se încearcă o revenire la obiceiuri și tradiții
autohtone, la 24 februarie, la sala Radio, Dragobetele se bucură de o seară
folclorică specială. Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Adrian
Grigoraș în colaborare cu numeroși soliști concertează sub genericul
„Dragobetele sărută fetele”. Probabil în același spirit, dorind să prezinte, cu
prilejul vestitului carnaval de la Veneția, costume românești autentice,
Primăria municipiului București, împreună cu ICR și Institutul de Cercetare
Umanistică din orașul lagunelor, au organizat evenimente deosebite care, cu
siguranță, atrag miile de „măști” ce inundă străzile. Astfel, în perioada 18–28
februarie, la Ateneo Veneto sunt expuse 25 de costume tradiționale și
fotografii din colecția „Zestrea”, realizate de Liliana Țuroiu, iar pe scena
din Piața San Marco va evolua grupul de tulnicărese din județul Alba, prezent
apoi și la defilarea ce precede mult așteptatul „zbor al îngerului”.
Pe
cu totul alte coordonate, la noi, la 24 februarie, Opera Națională oferă, în
foaier, recitalul „Piazzolla Night”, mozaic agreabil, alternând pagini
interpretate de trio „Elite” și de soliști precum tenorul Andrei Lazăr, soprana
Elena Dincă sau mezzosoprana Sorana Negrea, acompaniați la pian de Mihaela
Vâlcea, cu secvențe coregrafice alese de Ioana Macarie, amfitrion fiind actrița
Mihaela Rădescu.
În
seara precedentă, mult așteptatul Bal al Operei de la Viena a atras, ca de
obicei, personalități și curioși, mai ales că îmbolnăvirile și
indisponibilitățile ce „bântuie” Staatsoper de luni bune au determinat și
înlocuirea dirijorului Semyon Bychkov cu frumoasa italiancă Speranza Scappucci,
care a avut astfel șansa, probabil nesperată, de a debuta în celebrul teatru
liric într-un context aparte.
Și
pentru a închide cercul retrospectivelor, trebuie spus că pianistul român Radu
Lupu a stârnit entuziasmul publicului de la München prin recitalul oferit
sâmbătă, 18 februarie, la Herkulessaal, cuprinzând un repertoriu în care se
simte bine – Haydn, Debussy, Ceaikovski. Aplauzele și ovațiile l-au determinat
să revină pe scenă, la final, de șase ori, ceea ce pentru artistul atât de
sobru și rezervat este o adevărată performanță.
