Dacă în lume, evenimentele „în beneficiu“
au devenit, de decenii, modalităţi binecunoscute de a strânge fonduri pentru cauze
umanitare, la noi, asemenea manifestări – obişnuite, la început de secol XX, în
special întru susţinerea unor artişti – au fost (re)descoperite în ultimii ani,
cu un ecou deosebit în general în sfera celor „cu bani“, care donează sume
importante mai ales în cadrul unor licitaţii sau la balurile de caritate, cu
tentă mondenă pregnantă, intens promovată de mass-media.
Poate cu mai multă „discreţie“, dar la fel
de eficiente, concertele „în beneficiu“ se dovedesc a fi tot mai apreciate ca
formulă elegantă de a sensibiliza românii în sprijinirea unor proiecte sau
chiar a unor oameni aflaţi în dificultate. Exemplele sunt numeroase, doar la
Bucureşti organizându-se, în ultimele săptămâni, câteva astfel de seri
speciale. Spre exemplu, sala Radio a găzduit un concert aparte, gândit în
beneficiul copiilor cu autism, chiar în preajma Zilei internaţionale de conştientizare
a autismului. Cu mult entuziasm şi convingere că poate contribui la asigurarea
tratamentului gratuit pentru recuperarea copiilor cu autism, Mihai Stan, prin
Asociaţia sa pentru muzică, artă şi cultură, împreună cu Asociaţia „Help
Autism“ şi în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune, cu Centrul
InfoEuropa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a propus, sub genericul
„Suflet în culori“, un program
„colorat“ şi accesibil unui public larg, cu concursul unor tineri solişti cu
care colaborase şi în alte concerte sau recitaluri de succes. Astfel, o sală
aproape plină, în care se aflau şi mulţi copii, a ascultat cu plăcere
„Preludiul“ din „Partita“ în mi major de Bach pentru vioară solo, apoi
„Introducere“ şi „Rondo capriccioso“ de Saint-Saëns, în care violonistul Vlad
Maistorovici a cântat cu rigoare şi sunet rotund, destul de discret, dar în
stil, alături de pianistul Ştefan Doniga. Acesta a acompaniat deopotrivă pagini
vocale celebre, abordate de soprana Rodica Vică – prezenţă agreabilă, cu voce uşor
mată, dar cu coloratură şi supraacut evidenţiate frecvent, susţinând cu cochetărie
fie „Les filles de Cadix“ de Delibes, fie „La Danza“ de Rossini sau „Las Hijas
del Zebedeo” de Chapí. Soprana a evoluat deopotrivă în compania tenorului Ştefan
Pop, în duete din operele „Elixirul dragostei“ de Donizetti şi „Traviata“ de
Verdi, solistul etalându-şi timbrul încă superb, marcat însă de căutări în
emisie, manierisme şi artificii menite să rezolve dificultăţile, păstrându-şi
acutul generos, regăsit şi în ariile celor două opere sau în îndrăgita canzonetă
„O sole mio“ de di Capua. Dar Ştefan Doniga a convins că este un pianist cu o
solidă pregătire şi în partituri solistice, optând de această dată pentru
„Mazurci“ de Scriabin şi, în primă audiţie mondială (după cum s-a menţionat),
„Mazurcile“ op. 64 nr. 1 şi 3 de Bortkiewicz, amintind de sonurile chopiniene,
redate cu un tuşeu frumos şi o tehnică riguroasă, trecând de la nuanţele
estompate la desfăşurări în forte, solicitând deci şi latura virtuoză.
Aplauzele spectatorilor au fost răsplătite printr-un bis ce i-a reunit pe cei
patru solişti – duetul din opereta „Văduva veselă“ de Lehár, pe suportul discret
al viorii şi al pianului.
Deloc
întâmplător, prezentarea a fost realizată de Marius Constantinescu, redactor
TVR, şi de actriţa Manuela Hărăbor, care au vorbit despre specificul unei
boli severe, despre modalităţile de depistare şi tratare, despre posibilitatea
ca, prin sumele rezultate din cumpărarea biletelor pentru concert şi prin donaţii,
să se asigure „accesul la terapie gratuită unui număr cât mai mare de copii
diagnosticaţi cu autism“. Un demers generos, în care s-au implicat asociaţii de
profil sau din zona culturală, apelând la solişti dispuşi să se alăture şi să
contribuie la campania susţinută „în beneficiu“, prin intermediul unui concert
alcătuit şi gândit cu suflet de organizatori.