Studiul, multicentric randomizat, dublu-orb, a presupus o administrare unică, transendocardică, a MPC sau placebo la 565 de pacienţi stabili, aflaţi sub tratament conform ghidurilor pentru insuficienţa cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă, pacienţi aflaţi la risc înalt de a se decompensa. Celulele mezenchimale au fost recoltate din măduva osoasă a trei donatori sănătoși. Faţă de grupul de control, tratamentul cu MPC a fost asociat cu o creștere a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng la 12 luni de la începerea studiului, mai ales în rândul celor cu inflamaţie.

De asemenea, a redus riscul de infarct miocardic sau de accident vascular cerebral cu 58% în rândul pacienţilor fără inflamaţie, respectiv cu 75% în rândul pacienţilor cu inflamaţie (cu o valoare a proteinei C reactive cu sensibilitate înaltă de cel puţin 2 mg/L la începutul studiului). Celulele precursoare mezenchimale au proprietăţi antiinflamatorii.

Studiul nu și-a atins obiectivele, și anume reducerea timpului scurs până la o nouă spitalizare ori până la apariţia unor urgenţe de îngrijire pentru decompensarea insuficienţei cardiace sau până la apariţia aritmiei ventriculare simptomatice cu necesitatea resuscitării. De asemenea, nu a prelungit durata vieţii participanţilor incluși în studiu. Descoperirile sale permit însă generarea unor ipoteze care să fie testate în studii ulterioare, pe grupuri de pacienţi atent selectaţi, concluzionează cercetătorii.