Din păcate, trebuie să
începem pentru a doua săptămână consecutiv această rubrică cu veşti din Grecia,
acolo unde inconştienţa unui guvern populist de stânga a început să pună în
pericol chiar sănătatea cetăţenilor. Dacă băncile greceşti nu vor fi redeschise
curând, explică un reportaj Politico, farmaciştii şi distribuitorii de
medicamente din Grecia nu vor mai putea asigura strictul necesar. Deja există
farmacii care raportează lipsa unor medicamente, accesul la cash fiind strict
controlat de guvernul de la Atena deja de mai mult de o săptămână.
Distribuitorii, deşi continuă să funcţioneze, sunt foarte îngrijoraţi: „Mai
avem stocuri de medicamente pentru câteva zile“, spune purtătorul de cuvânt al
unui important distribuitor grec.
Marea problemă este
cash-ul pe care farmaciştii nu-l pot oferi distribuitorilor, deoarece oamenii
care ajung la tejgheaua lor nu mai au mulţi bani lichizi. Situaţia devine acută
conform mai multor farmacişti intervievaţi de media internaţionale. În Grecia
funcţionează 130 de distribuitori, majoritatea fiind companii naţionale, ceea
ce înrăutăţeşte situaţia. Sediile europene ale principalilor distribuitori nu
sunt dispuse să mai lucreze pe datorie cu firme naţionale în care nu au nicio
implicare. În acelaşi timp, EFPIA, asociaţia europeană care-i reuneşte pe
producătorii internaţionali de medicamente, a dat asigurări săptămâna trecută
că Grecia are asigurate stocuri de medicamente pentru cel puţin două luni.
În acest timp, guvernul
Tsipras exultă în urma câştigării referendumului şi merge la Bruxelles fără
niciun fel de propunere de acord cu instituţiile europene.
Vă mai amintiţi cum, în urmă
cu trei ani, Victor Ponta promitea creşterea finanţării sistemului medical la
6% din PIB? Premierul Ponta nu a fost original în promisiunea sa, aceasta fiind
asumată de toate partidele, rând pe rând, în funcţie de cum s-au perindat la
guvernare. Şi, ca toţi ceilalţi dinaintea sa, nici Victor Ponta nu s-a ţinut de
cuvânt. O analiză bazată pe date Eurostat proaspete a fost făcută publică în
această săptămână. Rezultatele? Dezamăgitoare pentru medicii şi asistenţii care
(încă) mai lucrează în România.
La nivelul întregii
Uniuni Europene, cea mai mare parte din cheltuielile guvernamentale (40,2%) au
fost îndreptate către protecţia socială. Pe locul doi vine domeniul sanitar, cu
14,8%. Interesant este că, prin prisma cifrelor, România este unul dintre cele
mai puţin sociale state europene, mult după Germania, Franţa sau Italia,
guvernul socialist Ponta alocând sub 35% din cheltuielile sale protecţiei
sociale. Dar din acest puţin, categoria cu care guvernul Ponta a fost cel mai
generos sunt pensionarii. Statisticienii UE au izolat segmentul de finanţare
dedicat pensiilor şi România este în top: un sfert (25,1%) din totalul
cheltuielilor guvernamentale au fost îndreptate către pensionari. Suntem depăşiţi
doar de Italia, Bulgaria şi Austria.
Cât de generos a fost
guvernul Ponta cu sistemul medical, comparativ cu ceilalţi colegi europeni? Nu
prea a fost. Dacă guvernele din Slovacia, Olanda şi Cehia îndreaptă spre
sănătate peste 17% din cheltuielile guvernamentale, guvernul de la Bucureşti a
alocat doar 11,4% din cheltuieli sănătăţii, adică locul 5 din coadă în Uniunea
Europeană. Doar guvernele grec, cipriot, maghiar şi polonez au fost mai
zgârcite. Desigur suntem şi mult sub media UE, asta în condiţiile în care
România se confruntă cu cea mai gravă criză de personal medical din istoria ei
recentă, judeţe întregi neavând medici specialişti din cauza emigraţiei
acestora spre ţări cu salarii mai decente, iar pacienţii continuă să nu aibă
acces la foarte multe medicamente esenţiale subvenţionate în alte ţări
europene. Un alt domeniu tratat cu zgârcenie de guvernul de la Bucureşti este
educaţia, unde România este pe locul trei din coadă, mai parcimonioase fiind
doar guvernele de la Roma şi Atena.
Dar nu-i nimic, căci
guvernul Ponta a fost generos cu cheltuielile din domeniul „siguranţei şi
ordinii publice“, unde România cheltuie procentual cel mai mult din Europa
alături de Slovacia şi Bulgaria. Asta se cheamă viziune de viitor: bani mulţi
pentru miliţieni şi mai cu ţârâita pentru medici şi profesori.
Precizăm că datele citate
de raportul UE sunt la nivelul anului 2013.
O problemă discutată de
multe ori şi în România, chiar în paginile din „Viaţa medicală“, a avut în sfârşit
ecou la autorităţi. Nu vă bucuraţi, căci nu în România se întâmplă asta, ci în
Brazilia. 85% din toate naşterile din spitalele private braziliene sunt prin
cezariană şi 45% din naşterile din spitalele publice. Brazilia, ca şi România,
este una dintre ţările cu cea mai mare frecvenţă a cezarienelor din lume
(conform ultimelor statistici, unul din doi copii români se nasc prin
cezariană). Ei bine, medicii brazilieni vor fi nevoiţi să justifice în scris de
ce a fost nevoie de efectuarea unei cezariene, iar mamele vor fi informate în
privinţa opţiunilor existente şi vor trebui să semneze un formular de consimţământ
informat înaintea procedurii.
Ginecologii brazilieni
oferă însă justificări pentru inflaţia cezarienelor din ţara lor: nu există
suficiente maternităţi echipate adecvat pentru naşteri naturale, astfel că
singura şansă pentru a beneficia de condiţii bune este ca mama să-şi rezerve un
pat într-un spital privat. BBC afirmă că femeile care doresc să nască natural
într‑un spital privat nu pot găsi locuri libere deoarece toate paturile sunt
programate pentru cezariene. Din considerente legate de timp şi confort,
ginecologii preferă cezarienele, iar în cultura braziliană se crede că după naşterea
naturală corpul femeii devine neatractiv.
Vom vedea peste câţiva
ani dacă măsurile impuse de autorităţi vor avea un rezultat benefic, dar cel puţin
în Brazilia se încearcă ceva.
Un miniscandal a
izbucnit în Canada, unde producătorul unui medicament foarte scump (intenţionat
nu-i menţionăm numele) a decis să folosească pentru o campanie de imagine un
pacient de 14 ani cu o boală renală rară. Campania, sponsorizată printr-un
intermediar chiar de compania respectivă, solicită prin vocea
pacientului-adolescent ca guvernul canadian să ramburseze medicamentul
respectiv.
Reacţiile negative
dinspre asociaţiile europene de pacienţi şi pentru protecţia consumatorului nu
au întârziat să apară. Mai mult, odată cu înmulţirea pe piaţă a medicamentelor
scumpe se pare că astfel de campanii devin un instrument obişnuit de presiune
asupra autorităţilor care nu au niciodată un buget suficient pentru a acoperi
toate solicitările. Utilizarea pacienţilor în astfel de scopuri este evident
neetică, dar nu pare a-i deranja pe cei care orchestrează astfel de campanii.
Un antidot foarte eficient este ca instituţiile care decid ce tratamente sunt
sau nu subvenţionate să fie complet distanţate de decidenţi politici. Exemplul
de bune practici este în acest caz Marea Britanie cu al său NICE.
