Un studiu recent publicat în Journal of Controlled Release arată că efectele terapeutice ale nanomedicamentelor pot fi îmbunătăţite atunci când acestea sunt administrate după un program de dozare metronomică, comparativ cu administrarea lor în doza maximă tolerată.

Comparativ cu chimioterapia convenţională, se consideră că nanoparticulele chimioterapice sunt mai utile, datorită acumulării lor preferenţiale în ţesuturile tumorale, ca urmare a efectului de permeabilitate, de retenţie îmbunătăţită și a circulaţiei lor prelungite în fluxul sanguin.

Prin experimentele efectuate pe șoareci, echipa de cercetători a demonstrat că administrarea în doze mai mici, la intervale mai frecvente a terapiei cu Doxil (doxorubicină încapsulată într-o sferă lipidică) scade rigiditatea tumorală, îmbunătăţește perfuzia și are efecte antitumorale mai bune, comparativ cu administrarea unor doze mari și mai puţin frecvent. Acest lucru este valabil atât în monoterapie, cât și în combinaţie cu imunoterapia. Rezultatele obţinute sugerează că prin combinarea nanomedicamentelor cu programarea metronomică se poate obţine un efect puternic asupra formaţiunilor tumorale dificil de tratat.