Mirela Onița Andrei este medic primar anestezie și terapie intensivă de mai mult de două decenii. Încă de când a finalizat studiile în medicină, s-a simțit atrasă de specialitatea pe care o practică, cu mult drag și devotament, într-o clinică privată din Constanța.
– Ce este anestezia? Cât de importantă este ea pentru pacienți și unde se situează în raport cu celelalte specialități medicale?
– Din punctul meu de vedere, anestezia reprezintă un element de echilibru între pacient și chirurg. Oricât de mică ar fi o procedură chirurgicală, fără anestezie, aceasta nu ar fi posibilă, oferind starea de bine pacientului, dar și confortul echipei. Din punct de vedere chirurgical, toate specialitățile medicale depind de anestezie. Totodată, referindu-ne la medicina internă, ATI intervine în susținerea funcțiilor vitale. Din păcate, la noi în ţară mai este mult de lucru asupra percepției imaginii anestezistului.
– De ce spuneți asta?
– Pentru că, de cele mai multe ori, intervine doza de orgoliu a chirurgului.
– Sunt cazuri în care anestezia are contraindicații și pot apărea efecte adverse?
– Sigur că da. Atunci când vorbim de intervențiile chirurgicale elective, anestezia poate fi contraindicată în anumite situații și se evaluează starea de sănătate a pacientului. Sunt anumite afecțiuni care impun temporizarea intervenției, dacă nu este o urgență. Orice anestezic are și reacții secundare, care interferează cu acel episod acut. Dar anestezia s-a dezvoltat în ultimii ani și se găsesc soluții pentru beneficiul pacientului.
– Cât de gravă poate fi o greșeală în anestezie?
– Greșelile pot fi chiar fatale. Poate că la începuturile specialității se întâlneau frecvent astfel de cazuri, însă, în prezent, lucrurile stau diferit. Sunt mulți factori care concură la un episod neplăcut, însă niciodată doar anestezicul.
– Care sunt acești factori care determină un episod neplăcut?
– Foarte mulți pacienți susțin că le-a fost greșită doza de anestezic. Țin să menționez că nu există așa ceva. Există însă reactivitate individuală la medicamentele utilizate. Există și situații când anumite boli se pot decompensa în momentul respectiv. În aceste situații intervine partea de reanimatori din noi, care avem rolul de a susține funcțiile vitale ale pacientului.
– Cum ați descrie cea mai grea zi din activitatea profesională?
– Meseria în sine este permanent solicitantă, pentru că trebuie să fii tot timpul atent la monitorizarea pacientului. Aș numi această specialitate o continuă stare de veghe. Într-adevăr, sunt și zile mai puțin bune. Printre acestea se numără momentele în care pe secția de terapie intensivă decedează pacienții sau au fost accidente colective în care ai obligația să îi ajuți pe oameni să nu piardă lupta cu viața. Aceste zile sunt cele mai grele. Am activat într-o perioadă într-o secție de arși și electrocutați, dar am ales să plec de acolo pentru că nu făceam față.
– Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâlniți în specialitatea dv.?
– ATI-ul este o provocare în sine pentru că această specialitate este inima spitalului.
– Înainte de orice intervenție discutați cu pacienții și cu familiile acestora. Ce întrebări vă sunt adresate?
– Este obligatoriu să purtăm o discuție cu pacienții, să le evaluăm istoricul medical și, dacă este cazul, să solicităm consulturi interclinice. Printre cele mai frecvente întrebări care ne sunt adresate de pacienți sau de familiile acestora se numără: „Doamna doctor, dacă nu mă trezesc?”,
„O să simt ceva?”, „Ați mai întâlnit astfel de cazuri?”, „Va fi totul bine?”.
– Întâmpinați probleme legate de numărul de specialiști ATI în spitalul și orașul în care vă desfășurați activitatea?
– În prezent, în spitalul privat în care lucrez, acest aspect nu reprezintă o problemă. Însă, la nivelul orașului Constanța, lucrurile nu stau la fel de bine. Este o mare lipsă de medici anesteziști.
– De ce credeți că s-a ajuns în situația aceasta?
– Pentru că nu este o specialitate prea ușoară. Indiferent de eforturile depuse pentru a aranja lucrurile în favoarea pacientului, există întotdeauna o doză de imprevizibil. Este o specialitate care te solicită și te provoacă în permanență.
– Cum apreciați evoluția acestei specialități din punctul de vedere al dotărilor?
– Îmi amintesc că la începutul carierei existau multe lipsuri. În timp, specialitatea a cunoscut o evoluție bună, dar în contextul în care patologiile și solicitările au crescut și ele foarte mult.
– Cum arată pentru dv. secția ideală de ATI?
– În primul rând, ar trebui să fie mult mai mult personal de nursing. Pacienții au nevoie de multă atenție și îngrijire. Mi-ar plăcea ca fiecare pacient să aibă o infirmieră care să se ocupe de el, astfel încât reanimatorul să se poată concentra pe cazurile grave. De asemenea, mi-ar plăcea să existe monitoare și ventilatoare pentru fiecare pacient.
– Care este cea mai mare satisfacție oferită de această profesie?
– Să vezi că un pacient care era în stare critică are o evoluție bună și se inseră pe piața muncii, fără nicio problemă. Pentru mine contează foarte mult să-i văd pe acești pacienți zâmbind pe stradă.
– Există colaborare între specialiștii ATI din țara noastră și cei din străinătate ?
– Există o comunicare foarte bună între țara noastră și alte țări, în general, prin intermediul simpozioanelor și al evenimentelor medicale. Avem la dispoziție și platforme de învățare oferite de universități internaționale. Specialitatea este într-o continuă evoluție, de aceea este nevoie de o comunicare permanentă între specialiști.
– Este atractivă această specialitate pentru cei care vor să practice medicina?
– Depinde foarte mult de noi, cei care ne-am ales această specialitate, să scoatem în evidență părțile ei frumoase, pentru că există și o astfel de latură în ATI. Din punctul meu de vedere, trebuie să-i ajutăm pe cei care vor să practice medicina să identifice specialitatea care li se potrivește cel mai bine și pe care vor să o practice cu adevărat. Iar pentru a-i putea sfătui, este necesară o analiză în ansamblu a situației.