Pe scena Operei bucureștene a avut loc, cu exact 14 ani în urmă,
un eveniment cu totul special, cu o încărcătură emoțională deosebită, pentru
că, la finalul unui spectacol cu „Lacul lebedelor“, 25 de balerini români, în
majoritate sosiți din străinătate, au fost ovaționați de publicul care nu i-a
uitat, iar președintele Ion Iliescu i-a răsplătit cu înalte ordine și medalii.
Printre aceștia, s-a aflat și Sergiu Ștefanschi, balerin care
mai bine de un deceniu a întrupat, la Operă, prinți de poveste în „Lacul
lebedelor“, „Frumoasa din Pădurea adormită“ sau „Spărgătorul de nuci“,
personaje din „Simfonia fantastică“ ori „Simfonia neterminată“, dar mai ales a
fost un inegalabil Albert din „Giselle“, rol pe care l-a interpretat apoi și în
Europa și America. L-am descoperit în acel an 2002 și ca un minunat
„povestitor“, vorbindu-mi cu pasiune despre colegi și spectacole pe care le
păstra în suflet, studiile sale la celebra Școală „Vaganova“ de la Leningrad
(St. Petersburg) și prietenia de o viață cu colegul său de cameră Rudolf
Nureev, tristețea clipei în care a decis să rămână la Paris, apoi despre
performanțele din Canada, unde s-a și stabilit, dar și de la Metropolitan New
York.
Cu o tinerețe debordantă, Sergiu Ștefanschi a evocat întâlnirile
cu balerini de legendă, dar și cu foști parteneri de scenă de la București,
invitat, spre exemplu, de Gelu Barbu, să predea la școala sa de la Las Palmas,
solicitat de Marin Boieru să „lucreze“ rolul Albert în care acesta urma să
debuteze în SUA, întâlnindu-l la Paris pe Gigi Căciuleanu sau în Italia pe
George Iancu, desigur fiind în continuare coleg, la Baletul național canadian,
cu Magdalena Popa.
Fascinant și la fel de dăruit baletului, Sergiu Ștefanschi a
revenit în ultimii ani destul de frecvent în țară, fie pentru a preda la Liceul
de coregrafie, unde printre elevii săi s-au numărat Cristina Dijmaru sau Robert
Enache, acum soliști de valoare ai Operei Naționale, fie invitat, în toamna anului
trecut, la Opera din Iași, unde a primit, din partea managerului Beatrice
Rancea, un premiu pentru întreaga sa activitate. Totodată, lucra, împreună cu
Mihai Canciovici, la volumul său de amintiri, în care povestește, pe lângă
reperele deja menționate, multe alte experiențe, întâmplări, izbânzi sau
amărăciuni, vorbind cu drag despre familia sa, prieteni, dar și despre roluri
și parteneri de scenă. Spiritul său analitic și cultura dansului îi permit să
detalieze cum se construiește un anume personaj, ce i-a plăcut și ce l-a
dezamăgit în diverse montări, inclusiv cele urmărite, în recentele stagiuni, la
ONB, explicând și „secretele“ reușitei în formarea unor tineri balerini și
faptul că fără o trăire intensă și o dăruire totală nu se poate face artă, nu se
poate realiza un personaj credibil și emoționant.
În aceste zile, Sergiu Ștefanschi se află din nou la București,
pentru lansarea, la 16 iunie, volumului intitulat Sergiu Ștefanschi – un
artist, un destin, o stea, semnat de Mihai-Alexandru
Canciovici, apărut la Editura „Semne“. Cele 290 de pagini ale volumului
cuprind multe asemenea amintiri și considerații, dar și opinii referitoare la
balerinul prieten și partener de scenă, scrise de foști colegi precum Gelu
Barbu, Ileana Iliescu, Ioan Tugearu, Leni Dacian sau Liana Pavlovski, iar la
final un glosar de termeni tehnici de balet, binevenit pentru cei poate mai
puțin familiarizați cu denumirile specifice utilizate în limbajul coregrafic.
Și pentru ca totul să fie „rotund“, lansarea a avut loc în
foaierul Operei Naționale, amfitrion fiind directorul interimar Beatrice
Rancea, iar printre cei care au vorbit despre superbul balerin s-au aflat,
firesc, Ileana Iliescu și Ioan Tugearu, publicul de ieri și de azi
(re)descoperind, cu acel prilej, un artist „pursânge“, cu același entuziasm
dintotdeauna, trăind mereu nostalgia locului care, pentru el, înseamnă „acasă“.
Un volum care atrage, interesant și accesibil, recompunând imaginea celui care,
pentru noi toți, este, pur și simplu, Sergiu Ștefanschi.
.jpg)
