În România există în prezent aproximativ 15.000 de medici pensionari ale căror venituri lunare, pentru două treimi din ei variază între 1.000 şi 1.300 de lei, răsplata unei munci sociale în domeniul sănătăţii de 40–50 de ani, după o pregătire universitară şi generală de minimum 20 de ani în diverse specialităţi. Printre ei se numără doctori în ştiinţe medicale, profesori şi alte cadre didactice universitare, medici primari, şefi de secţie cu reputaţie internaţională, a căror sănătate s-a deteriorat ca urmare a vârstei, a nopţilor nedormite la căpătâiul bolnavilor şi a lipsurilor materiale care s-au agravat în ultimii ani. Mulţi au rămas singuri, fără urmaşi, prin dispariţia partenerilor de viaţă. Sunt lipsiţi de drepturi, nici măcar cele de gratuitate la consultaţii, medicamente, internare în spitalele pe care le-au slujit cu devotament zeci de ani. Demersurile efectuate de-a lungul anilor la diversele oficialităţi, inclusiv Ministerul Sănătăţii, au rămas fără ecou şi rezultate. În Bucureşti, ocazional a răspuns primarul sectorului 2, dar faţă de nevoi sprijinul a fost o picătură într-un ocean de suferinţe umane.

   Cele mai stringente probleme ale Asociaţiei Medicilor Pensionari „Sf. Luca“ sunt: • Nevoia unui sediu permanent • Identificarea unor localuri care să devină spaţii de recreare şi destindere (club) pentru colegii lipsiţi de posibilităţi. Eventual, extinderea unei iniţiative recente, a unor policlinici în care să lucreze benevol o parte din medicii pensionari, pentru colegii lor, gratuit, deschise însă şi altor categorii de pensionari • Rezolvarea spinoasei probleme a unei „case de retragere“ pentru medicii pensionari singuri • Lipsa de fonduri.