Ursul Koala a fost declarat „funcţional extinct”, într-un raport recent al Fundaţiei australiene pentru protejarea speciei. Dintr-un milion de creaturi pufoase prima oară când s-a făcut inventarul, acum aproape 100 de ani, n-au mai rămas decât puţin sub 80.000. Habitatul lor a fost, în bună măsură, distrus de om și, fără o intervenţie robustă a guvernului de la Canberra, în câteva generaţii n-o să mai rămână Koala decât în poze. Căci așa face omul, mai întâi distruge și-apoi dezbate dacă n-ar fi bine să facă o lege, un fel de „meșterul strică și drege de frică”.
Lucrurile stau înfricoșător la nivel planetar. În ultimele două secole am reușit să reducem biodiversitatea pe Pământ cu peste 60%. S-a descoperit plastic până și pe fundul oceanic, nu mai vorbesc de cursurile de apă potabilă. În fiecare săptămână mai citești de un incident de deversare masivă de hidrocarburi. Incendiile de pădure sunt la ordinea zilei. Ceasul umanităţii bate cu două nașteri pe secundă și trei specii care dispar de pe mapamond.
România, în geografia distrugerii, nu stă foarte bine. Pierdem nu doar habitat montan, dar și acvacultură. Pierdem o formă de ecologie culturală. Și malignitatea problemei reverberează înapoi, în axa sănătăţii, căci – n-am uitat – acest editorial este într-un hebdomadar medical. Urbanismul ne sufocă încet, dar sigur. Trăim într-un cocktail de fum toxic, sub o cupolă de smog. Majoritatea marilor orașe, unde stă mai bine de jumătate din populaţia ţării, au politici de sănătate ambientală limitate sau absente. Ce folos că știm sau intuim consecinţele devastatoare? Nimeni nu vrea să-și reducă „amprenta de carbon”, nimeni nu pare să prefere o „Românie verde”.
Medicii au o voce particulară aici. Când nu dezbatem diverse boli și beneficiile vaccinării, ar merita să presăm autorităţile administrative să facă din AER CURAT o prioritate. Să adreseze poluarea fonică. Să deblocheze traficul urban printr-o politică inteligentă de management al orelor de vârf, când aerul devine irespirabil în București, dar și în Iași, Brașov, Timișoara, Sibiu, Craiova. Ne privește pe toţi. Și medicul tot sub același cer trăiește. Adevărata medicină înseamnă anticipaţie. Înseamnă prevenţie. Înseamnă viziune.