Era
seară și se lăsase frigul. Pe fusul gândului, depănam dulcile dorințe pentru
Crăciunul de anul acesta. Motanul privea pișicher peștele desenat în Japonia pe
ceașca de ceai fierbinte. O bătaie scurtă în ușă sparge liniștea și îmi aduce
în fața ochilor un poștaș adevărat, în carne și oase, aidoma celor din
copilărie: mucalit, zdravăn și cu tolbă mare.
Semnez
de primire și capăt o recomandată ca pe vremea bunicii: în plic mare și pe
hârtie lucioasă. Mă încearcă fără să vreau un fior de ,,Zoe Trahanache”: dacă e
scrisoarea pierdută? O deschid și văd minunea: îmi scrie Moș Crăciun.
Draga mea,
Aș
vrea să-mi ierți, mai întâi, stilul stângaci și poate micile greșeli pricinuite
de emoție. Rolul meu în poveste este, întâi de toate, acela de cititor. Am pus
mâna pe condei pentru că, pentru prima dată în carieră, mă aflu într-o situație
mai mult decât delicată.
De
anul acesta, Pământul pare că a început să se rotească în sens invers. Fabrica
de jucării din Laponia (organizație nonprofit, prin statut) e în urmă cu
producția cu aproape două luni. Spiridușii care lucrează la sectorul „Turtă
dulce” nu se mai înțeleg cu cei de la „Cărți de povești”. La „Trenulețe”,
tocmai a încetat greva de avertisment. În atelierul de păpuși, duminică seara,
s-a ținut ședință de sindicat. S-au verificat certificatele de spiriduș
autorizat și actualizarea cursurilor de schi în taigaua siberiană. Majoritatea
sunt varză!
Piticot
a venit în secret și mi-a arătat o listă cu revendicări semnată de comitetul de
inițiativă. Ce cere poporul: noaptea polară să se scurteze la jumătate,
Crăciunul să fie o dată la trei ani, iar în fabrica de jucării să domnească o
atmosferă tipic orientală (cu narghilele, baclava, muzică și dans). S-ar putea
obține, astfel, detașarea „în interes de serviciu” a lui Aladin și a lămpii
fermecate din „1001 de nopți” împreună cu spiridușul aferent. Munca în sfera
polară s-ar ușura astfel simțitor.
Aflând
acestea, i-am telefonat în grabă Crăiesei zăpezii, care m-a ajutat cu o echipă
de zâne, în măsură să-i binedispună pe colaboratori și să sporească producția
de jucării. Sunt vizibile oarecare rezultate (pe plan social), dar cu munca tot
în urmă suntem. Nici nu știu dacă vom putea termina totul la timp. Orice ar
spune sindicatele, Crăciunul nu reprezintă un subiect de negociere.
Colac
peste pupăză, aseară, renul Rudolph nu mi-a mai răspuns la telefon. Umblă vorba
că ar fi plecat la Verona, în excursie, cu o căprioară de origine
mediteraneană. Mare pezevenghi! Nu-și dă seama că, la întoarcere, aș putea să-i
scriu în finlandeză, un drăguț de preaviz.
La
început, a fost o bucată de vreme când circulam cu trenul, înainte de a-mi veni
ideea cu sania (care, între noi fie vorba, ne-a făcut celebri pe mine și pe
Rudolph). Foloseam o locomotivă roșie, cu aburi, de mare efect și viteză, pe
care copiii o așteptau cu nerăbdare în fiecare gară. Și confortul era altfel în
acest minunat Balt Orient Express, de ce să nu recunosc. Acum cred că îți dai
seama că nici pe transport nu sunt prea sigur.
Pentru
a evita și alte obstacole care ar primejdui Crăciunul, am hotărât ca, anul
acesta, cina festivă și distribuirea cadourilor să se desfășoare la domiciliul
meu, pe Muntele Ureche, orașul Rovaniemi din Laponia Orientală. Va fi o masă în
familie, cu șemineu, brad și meniu de sărbătoare. Voi invita din fiecare colț
de lume și de poveste pe câte cineva. De la Londra va veni Alice însoțită de
Iepurele de Martie, Pălărier și Falsa Broască Țestoasă. Hänsel și Gretel, Albă
ca Zăpada, Croitorașul cel Viteaz și Scufița Roșie sunt așteptați din Germania.
Avionul de Paris va aduce pe Motanul Încălțat și pe Frumoasa din Pădurea
Adormită. „Mama Rusia” ne va trimite pe Ivan Turbincă, Rusalka și pe Peștișorul
de aur, cu trenul, la cușetă. Pentru a-ți face plăcere, am chemat mai multă
lume din România: Ileana Cosânzeana – „din cosiță floare-i cântă, nouă
împărății ascultă”, Capra cu trei iezi, Prâslea cel voinic, Zâna Zorilor și
Neghiniță. Majoritatea invitaților și-au confirmat deja telefonic prezența.
Greuceanu, Harap Alb și Păcală, datorită condiției fizice excelente și echipamentului
de protecție (cojoace și căciuli de oaie old fashion) s-au oferit să-mi
taie lemnele pentru întreaga iarnă polară și să le așeze în magazine. Vor
ajuta, desigur, și la urcarea cadourilor pe aripile gândului, de unde fiecare
copil le va putea primi.
Pentru
că ziua e scurtă și merg la culcare mai devreme, în Laponia, cei mici sunt ceva
mai cuminți. Ce ar fi dacă s-ar afla că iezii cucuieți (de altfel, olimpici la
matematică), anul trecut, cu bilet de Bruxelles, au aterizat la Amsterdam?
Biata capră a fost nevoită să dea un fel de „explicații internaționale” care nu
au avantajat România. Acum însă, vor veni să mă vadă pentru că i-am rugat să-mi
instaleze pe Muntele Ureche o zonă wifi, pentru a putea fi contactat în timp
real de copiii din orice colț al lumii. Le voi elibera iezilor, în schimb,
certificate de bună purtare cu care se vor putea înscrie la olimpiada
internațională de informatică și la cea de engleză. Cu toate acestea, sunt
sigur că nu vor uita să-l sâcâie pe Motanul Încălțat, ocupat etern cu focul din
șemineu. Copiii cu IQ înalt sunt adesea peste fire de neastâmpărați.
În
sacul cu daruri am așezat deja, pentru tine, binoclul Zeiss și rochia de
catifea pe care ți le-am promis. Știu că ocaziile festive și-au cumpărat deja
bilet la Opera din București.
Masa
de Crăciun va fi un amestec de clasic și modern, vei vedea. Totul conceput și
realizat à la française.
Stau
azi, în fața focului, ca de o veșnicie, încredințat fiind că bunătatea
și iertarea trebuie să găsească întotdeauna lumina aprinsă. Sărbătorim
iarăși, de Crăciun, printr-o poveste, ceasul magic când, în Bethleemul Iudeii,
a venit în lume cel mai iubit dintre copii: Iisus. Darurile, pe care și azi le
oferim, amintesc de magii care s-au închinat lui Dumnezeu, întrupat ca puritate
și nevinovăție. Lumea s-a înnoit atunci și a purces la drum încă o dată.
Ți-am
scris pentru că mă înțelegi deplin. Știu că-mi vei fi alături, ca în fiecare
an, în misiunea noastră utopică, dar sfântă: aceea de a aduce bucurie și
sănătate în inimile care le-au pierdut.
Cu
toată dragostea,
Moș
Crăciun