psihoterapie prin artă. Aceasta utilizează procesul de transfer, terapeutul interpretând
exprimarea personală simbolică, grafică, a pacientului și obținând, de asemenea,
interpretarea pe care o dă pacientul desenului sau picturii pe care a realizat-o.
Art-terapia actuală include un număr mare de alte abordări, cum ar fi: centrată
pe persoană, cognitivă, comportamentală, gestalt, narativă, adleriană etc.
Adresabilitatea nu este limitată la pacienții cu psihoze, tehnica fiind aplicabilă
și în cazul persoanelor cu probleme emoționale sau de comportament, cu dizabilități
fizice sau de învățare, traumatisme cerebrale sau boli neurologice, precum și boli
somatice. Se poate aplica atât individual, cât și grupurilor, fără a fi necesară
o experiență anterioară în domeniul artistic. Terapeutul însă trebuie să aibă o
formare în acest sens, iar procesul în sine nu este superpozabil unei activități
recreaționale sau unui curs de artă. Prin actul creator și analiza rezultatului,
persoanele își pot crește gradul de conștientizare a sinelui și a celorlalți, să
facă față simptomelor, stresului și experiențelor traumatizante, să își dezvolte
abilitățile cognitive și să experimenteze stări pozitive, bucurându-se de viață.
Heidelberg. S-a ocupat de extinderea
colecției de artă, demers început de Emil Kraepelin. După doi ani, colecția era
mai bogată cu cinci mii de piese, acestea provenind de la 450 de pacienți. În 1922,
a publicat volumul „Artistry of the mentaly ill“, ilustrat cu exemple din
colecție și care, deși nu a avut impact asupra confraților, a fost primit cu surprindere
și entuziasm de mulți artiști. Dintre aceștia, Jean Dubuffet a folosit termenul
de „art brut“ pentru a descrie producțiile artistice care nu au fost influențate
de lumea exterioară, considerându-le expresia pură a creativității. Câteva dintre
aceste creații au fost folosite în 1938 de propaganda nazistă, în cadrul expoziției
„Arta degenerată“, ca termen de comparație cu lucrările impresioniste și neoexpresioniste
condamnate de regimul respectiv. După o lungă perioadă, lucrările au revenit în
atenția publicului, colecția fiind redescoperită în 1963 și sporită de atunci cu
încă peste 14.000 de lucrări, din diverse țări. Periodic, o parte dintre ele, încadrabile
într-o anumită temă, sunt expuse la Universitatea din Heidelberg.Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe