În una dintre frumoasele duminici ale lunii mai, când dominante în centrul Capitalei erau straturi multicolore de lalele zvelte răsărite din covor de petunii, iar florăresele îţi propuneau parfumaţi bujori, la Palatul Suţu – vizavi de Colţea, spitalul ce, întinerind, îmbracă şi o haină arhitecturală împrospătată –, avea loc un eveniment deopotrivă medical, literar şi sentimental. Anume, lansarea unei plachete de versuri, autor fiind un celebru medic oncolog şi internist, doctor în medicină, poet aflat la un amânat debut editorial, lansare marcată de prezenţa unui public numeros, colegi, oameni de litere, actori, muzicieni, familie. Iar dintre membrii familiei, alături de soţ, cunoscutul chirurg ortoped Th. Ionescu, odinioară şi multă vreme director al spitalelor Brâncovenesc şi Foişor, şi destinatara prin dedicaţie şi titlu a producţiei lirice a dnei Silvia Ionescu-Goga: Miruna („Versuri pentru Miruna“, Bucureşti 2011), fiica soţilor Ionescu, medic, de asemenea. După ce autoarea şi-a motivat întârzierea în a se înfăţişa public ca autoare de versuri, pe care în carte le-a grupat în capitole intitulate: Pe banca verde din grădină, / În visul meu stătea o zână; Copacii şi-au deschis umbrele verzi; Şi-acum bate iarna toaca, Toaca sfântă a mânăstirii; Tărâmul verde de lavandă, ţara verde, verde, de greeri descântată; Verde-albastră, verde-albastră / E marea cretană ca de peruzea; Iubirile de demult, / Aş vrea din nou să le ascult – a luat cuvântul poeta Ana Blandiana, în acelaşi timp prefaţatoare a volumului. Ca şi în textul introductiv, dsa a subliniat neobişnuitul: anume, că după o îndelungată carieră ştiinţifică, în plină maturitate, dna Silvia Ionescu-Goga „simte nevoia să-şi întoarcă ochii spre frumuseţea lumii şi a dragostei care salvează sufletele şi face Binele să învingă“. În prefaţă, poeta Ana Blandiana emite judecăţi de valoare asupra încercării lirice a autoarei, la care subscriem, în sensul că aceasta nu e preocupată în mod special de un anumit stil sau de criterii estetice, care adesea încorsetează comunicarea. Ci, „singurul ei scop fiind exprimarea unui preaplin sufletesc, a unei debordante exultări în faţa naturii, a unei fericiri izvorâte din bunătate şi din dragoste, din simplitate şi pace interioară“. De altfel, provenind din slavonă, semnificaţia numelui Miruna – prima destinatară a versurilor – este acela de aducătoare de pace, de linişte sufletească.

   Marea actriţă Irina Petrescu a vorbit cu deferenţă dar şi cu căldură despre omul şi medicul Silvia Ionescu-Goga şi a recitat, cu vocea sa inconfundabilă, strofe din câteva poezii. Miruna, venită de departe pentru a nu lipsi de la acest eveniment de „o luminozitate plină de graţie“, de care este „vinovată“, a mulţumit în cuvinte emoţionante, cu racursiuri la momente rămase în amintire din copilărie şi din adolescenţă, părinţilor săi, îndeosebi mamei sale, pentru acest preţios dar sufletesc. Un cunoscut menuet de Beethoven şi Cântecul primăverii de Felix Mendelssohn Bartholdy, în excepţionala interpretare a violonistei Irina Gheorghiu şi a flautistului Cristi Soleanu, s-au încadrat fericit în atmosfera caldă, sărbătorească. Solidaritatea de breaslă s-a simţit şi cu acest prilej, colegii aducând omagiul lor debutantei şi oferindu-i imense buchete de flori.