Unii se întreabă de mai multă vreme unde ne
tot fuge prezentul, când noi, oamenii, obişnuim să ne retrăim atât de frecvent şi
de intens trecutul, ne facem planuri sau doar ne gândim, cu speranţă ori cu îngrijorare,
la viitor. Prezentul pare a fi doar un certificat al existenţei noastre în
lume, un punct de sprijin scurtcircuitat, pentru un trecut continuu care devine
viitor.
Înfiinţată în 1997 (fondator Banu Rădulescu),
Fundaţia Culturală Memoria îşi publică trimestrial „revista gândirii arestate“,
sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Miercuri, 28 septembrie a.c., a
avut loc lansarea numărului 75–76 (2–3/2011) al revistei Memoria, cu valoroase mărturii
din închisoare, din deportări, din exiluri, din munci forţate, cu sau fără pierderi
irecuperabile, ca şi din timpul unor împotriviri eroice, soldate cu morţi şi răniţi,
cu scenarii manipulatorii, cu mişelii ale laşilor şi oportuniştilor, faţă în faţă
cu demna, patriotica mişcare de rezistenţă din munţi şi din afara ţării.
Evenimentul
are loc pe parcursul unui proiect derulat, în perioada noiembrie 2010 –
noiembrie 2011, de Fundaţia Academia Civică în cooperare cu Fundaţia Culturală
Memoria, în cadrul programului Comisiei Europene „Europa pentru cetăţeni“ – acţiunea
„Memoria europeană activă“. Un bun prilej ca „lupta împotriva uitării“ să
reunească, fizic sau/şi prin intermediul paginilor tipărite (bogat ilustrate de
artistul Radu Bercea, născut la Cernăuţi, cu ani petrecuţi în închisoare),
personalităţi de marcă: Micaela Ghiţescu, redactor şef, urmaşa lui Banu Rădulescu,
Ana Blandiana, Mircea Carp, medicul Nicolae Constantinescu, cel aflat în gardă
continuă din decembrie1989 încoace, cu amintiri puternice din Piaţa Universităţii
dar şi din tragedia copiilor inoculaţi cu HIV prin transfuzii aparent
sal-vatoare, exmatriculatul din liceu, pe motive politice, doctorul Corneliu
Zeana, martor al suferinţelor tatălui, doctorul Virgil Enătescu şi încă mulţi
alţii, din ţară şi din alte zări. Declaraţia de la Varşovia din 23 august 2011,
„Ziua Europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi
autoritare“, propune, printre altele, constituirea
unei platforme a memoriei şi conştiinţei europene „ca modalitate de
abordare a experienţelor fragmentate ale Europei şi a percepţiilor asupra
trecutului totalitarist“. Ca viitorul să nu ne fie permanent ameninţat de repetări
ale trecutului celui plin de greşeli şi de neputinţe, e mare nevoie, aşadar, de
memoria noastră, a tuturor, la un loc.
