Conferinţa
Naţională a Secţiunii de Tabacologie a Societăţii Române de Pneumologie,
care a ajuns la a IV-a ediţie, mi-a prilejuit o serie de reflecţii pe care am
considerat necesar să le pun pe hârtie. Aşa cum anunţa şi preşedinta Secţiunii
de Tabacologie, dna conf. dr. Antigona Trofor, în acest an existau premisele
reuşitei acestei manifestări deoarece de acum doi ani multe lucruri s-au
schimbat, începând cu optica autorităţilor şi a populaţiei, interesul pentru
abandonarea fumatului, poziţionarea ţării în lupta de control al tabagismului
etc.
Participanţii au sosit şi au fost prezenţi
cu tot entuziasmul pe care ţi-l dă situarea în tabăra celor care luptă ani la rând
pentru a apăra o cauză dreaptă. Programul ştiinţific a demarat la Iaşi, oraş
care întotdeauna mă înfioară prin „perspiraţia“ istorică pe care o degajă la
fiecare pas. În perioada 1–3 septembrie 2011, programa foarte densă i-a ţinut
permanent în sală pe acei colegi fideli din audienţă. Prezenţa în paralel a
unei manifestări cu titlul „TobTaxy“,
cu lectori străini reputaţi, precum Luk Joosen, Hana Ross şi Florence
Bertheleti, şi cu „studenţi“ din opt ţări, a fost, de asemenea, o reuşită
pentru imaginea ţării, dar şi o dovadă că se pot cultiva relaţiile tradiţionale
între un ONG precum „Aer Pur“ şi asociaţia profesională a pneumologilor români.
Subiectul a fost la fel de interesant, acoperind implicaţiile politicilor de
taxare şi strategiile concernelor de ţigări, contrabandă şi alte măsuri. Din
programul ştiinţific propriu-zis al conferinţei reiese că oferta a fost extrem
de variată.
În prima zi s-a lansat
o dezbatere cu tema: „Controlul tutunului din perspectiva drepturilor omului“,
cu doi „actori“ – Ioana Avădanei, de la Centrul pentru Jurnalism Independent, şi
Cornel Radu Loghin, de la European
Network for Smoking and Tobacco Prevention, dar şi cu o prezenţă permanentă
a publicului, care, în cadrul interactivităţii, a pus şi a răspuns la o serie
de întrebări vizând situaţia fumătorului şi a nefumătorului de la noi. S-a
vorbit cu această ocazie de modul în care reacţionează jurnaliştii români la
noutăţile din domeniul tabacologiei, cum se poate cultiva şi educa publicul
nefumător pentru a se proteja, care este cea mai adecvată strategie pentru
interfaţa fumători-nefumători. Un alt aspect abordat în cadrul conferinţei a
fost problema fumatului pasiv şi a politicilor protecţioniste (Fl. Mihălţan);
s-au reluat şi teme legate de contrabandă şi de modul de contracarare a
acesteia (Hana Ross şi Luk Joosen).
O bună parte din prezentări au abordat renunţarea
la fumat în practica medicală. Aici, spre deosebire de conferinţa anterioară,
din urmă cu doi ani, s-a discutat mult mai specific despre: abandonarea
fumatului la pacienţii cu afecţiuni respiratorii (Doina Todea şi colab.),
asistarea pacientului cu boli cardiovasculare (Ştefan Mihaicuţă şi colab.),
renunţarea la fumat într-un serviciu de medicină de urgenţă (Ovidiu Petriş şi
Antigona Trofor), rolul psihologului în terapia tabagismului cronic (Bogdana
Bursuc) şi care este perspectiva pacientului cu cancer, momentul cel mai bun să
te laşi (Milena Man şi Cosmina Magdău). S-a continuat în aceeaşi manieră,
analizându-se: tabagismul cronic şi consecinţele imediate şi tardive (Monica
Pop), noutăţi în evoluţia pictogramelor (Fl. Mihălţan şi Oana Deleanu), totul
despre relaţia fumat-BPOC (Antigona Trofor şi Ramona Miron) şi consecinţele
expunerii la tutun în perioada critică a dezvoltării pulmonare (Ioana Munteanu,
Mihaela Oros, Fl. Mihălţan).
De remarcat că la această manifestare au
existat pentru prima dată şi studii cu autori români, cu idei interesante, având
ca punct de plecare cercetarea fundamentală: „Alterarea parametrilor salivari în
prezenţa consumului de tutun“ (C. Didilescu, Andreea Didilescu, Maria Greabu)
sau „Posibila relaţie dintre fumat şi nivelul plasmatic al homocisteinei“
(Ligia Puiu şi colab.).
S-au căutat şi alte referinţe legate de
experienţa românească în renunţarea la fumat, iar discuţiile au fost declanşate
de trei prezentări, în cadrul unei mese rotunde. Astfel, am aflat provocările şi
rezultatele „Programului naţional de tratament al dependenţei tabagice“ (Magda
Ciobanu), „De ce totuşi fumăm“ (Oana Deleanu şi colab.) şi „Dacă putem ajuta cu
adevărat pacienţii să renunţe“ implicându-ne mai mult în regimul de compensări
al serviciilor oferite (Magda Ciobanu). În final, o altă temă de actualitate şi
în lumea jurnalistică românească: ţigara electronică a fost analizată
sistematic, cu argumente pro şi contra (Fl. Mihălţan). Un alt punct pozitiv al
acestei manifestări a fost prezenţa rezidenţilor cu postere, dar şi reactivarea
secţiunii asistentelor, care au completat oferta cu opt prezentări la fel de
interesante.
Din păcate,
„extazul“ unei astfel de manifestări are şi momente agonice, care trebuie
amintite, mai ales că, de fiecare dată, o astfel de reuniune se erijează şi într-un
bilanţ (făcut la doi ani). Aici constatăm că, deşi această secţiune a Societăţii
Române de Pneumologie este prezentă în peisajul românesc de opt ani, actorii la
aceste conferinţe sunt aceiaşi iar interesul altor societăţi (cu excepţia celei
a cardiologilor) rămâne extrem de redus. O posibilă explicaţie rezidă în
deficitul de vizibilitate din partea noastră sau în dezinteresul real al
celorlalţi confraţi, legat de un factor cauzal sau de risc atât de important,
acoperind diverse patologii. Al doilea „păcat“ este programul naţional de
asistare a fumătorului. Dacă demararea lui a inclus oferte multiple de gratuităţi
la asistare, încet-încet el impune coplăţi ale doritorilor de a fi consiliaţi
pe acest subiect, iar fondurile alocate scad vizibil. România a pierdut două
poziţii pe „Tobacco Scale“ ca urmare
a acestor nerealizări, la care se adaugă şi o legislaţie încă slabă, cu multe
„găuri“ păguboase pentru fumătorul pasiv. Dacă adăugăm şi prezenţa slabă a
celor care sunt în aceste cabinete de consiliere la o astfel de întâlnire, unde
aveau ocazia să-şi actualizeze cunoştinţele, se poate înţelege frustrarea mea, în
condiţiile în care organizatorii au făcut un efort substanţial de a asigura
continuitatea activităţilor în domeniu prin această nouă conferinţă. De fapt,
această ultimă trăsătură este cea care demonstrează că oferta Societăţii Române
de Pneumologie există în continuare, că experţii cu o formaţie consistentă în
domeniu sunt acolo şi că sprijinul şi colaborarea cu alte societăţi sunt întotdeauna
binevenite.