Printre sfaturile privind viitorul unui medic bun sau foarte bun, în fiecare an discut și despre importanţa exerciţiului fizic. Nu cred că un student la Medicină ar trebui să caute să obţină scutire pentru orele de sport. Studentul medicinist, atunci când va termina facultatea, va avea în mâna sa viaţa sau soarta unui om. Ca să reziste atât în cei șase ani, cât și ulterior, trebuie să aibă și o rezistenţă fizică adecvată, iar pentru aceasta are nevoie de exerciţiu fizic, are nevoie de sport.

Am constatat cu mâhnire, într-o activitate care a cumulat mai multe zeci de ani, că rareori modelul pozitiv este cel urmat. Este ceva ce ar trebui nu doar să dea de gândit, ci ar fi bine să ducă la reacţii de schimbare, înspre pozitiv. Totuși, acum nu doresc să discut aceste aspecte, ci oportunitatea trezirii atitudinii prosport, datorată mai multor evenimente venite într-o succesiune remarcabilă.

Modele de urmat

Am practicat cândva tenisul la un club sportiv, iar ca student m-am bucurat de sprijinul și chiar de aprecierea profesorilor de profil din facultate. Ca atare, cel mai atras sunt de „sportul în alb” și iată că unul dintre primele exemple este dat de două junioare care au disputat finala „under 14” nu oriunde, ci la Wimbledon. Alexia a învins, fiind a treia româncă premiată cu un trofeu de Grand Slam la juniori (după Mariana Simionescu și Simona Halep).

Ceea ce mi s-a părut extraordinar a fost că tinerele finaliste s-au antrenat împreună chiar și înainte de meciul în care deveneau adversare. O remarcabilă dovadă de sportivitate!

Aissia a început performanţa în tenis, dar a trecut la înot, unde la numai 13 ani a reușit să doboare recordul Dianei Mocanu. Să vedem ce va urma. Tenis, înot… cum să uităm prestaţia de la Olimpiadă, apoi la Campionatul European de juniori și iată, de curând, două medalii la două dintre probele cele mai importante ale Europenelor la înot? Este cert despre cine vorbim: David Popovici!

Irina a câștigat la Palermo, Ana a câștigat la Iași, iar Simona s-a impus la Toronto (în turnee de tenis de câmp). După ultima victorie, românca este din nou în primele 10 din lume. Eugen este campion european la ParaTir cu arcul.

Sabrina și Amalia au adus României patru medalii la Campionatele Europene de gimnastică artistică pentru junioare. Alte patru medalii au fost aduse în ţară de la Varese (Italia) de tinerii „under 19”, la Campionatul Mondial de canotaj. Cătălin a câștigat medalia de aur la canoe simplu, 1.000 m, la Campionatul Mondial.

Pentru ce să mă bucur mai întâi?

Performanţele de la München (medalii în toate finalele la care românii au participat) sunt, de asemenea, extraordinare (aur la 8+1 fete, aur la simplu feminin, aur la dublu vâsle feminin, aur la dublu rame fete, aur la dublu rame băieţi, bronz la patru rame fete, patru rame băieţi și patru vâsle băieţi; bronz cu valoare de aur). Între toate ţările europene participante (Campionatele Europene de canotaj), România a ocupat locul al doilea la numărul de medalii!

Ce să laud și pentru ce să mă bucur mai întâi? Am remarcat efortul extraordinar din timpul competiţiei (dar efortul de pregătire a tuturor acestor victorii?).

Trebuie să avem în vedere sportul românesc și performanţele deosebite din ultimele luni. Însă mai mult și mai bine ar fi ca fiecare dintre noi, la nivelul nostru, nu doar să ne mândrim cu rezultatele lor, ci să dovedim preţuirea pentru ei prin activitatea fizică personală și prin rezultate cât mai bune, fiecare acolo unde ne desfășurăm activitatea.