Sunt
trei feluri de aparate de zbor fără pilot. Cele din prima categorie încep cu
istoricele avioane fără pilot V1 şi V2 proiectate de Wernher von Braun, ca arme
de atac ale Germaniei naziste în anii ’40 şi care au condus la variantele lor
perfecţionate, rachetele, cu scopuri exclusiv militare la început, apoi cu
multiple aplicaţii comerciale. Au urmat aeromodelele, instrumentele sportive şi
de amuzament, cu potenţial de prototipuri testate pentru viitoare aeronave. De
câteva decenii au apărut şi s-au dezvoltat rapid dronele, tot un fel de aeromodele, dar combinate cu tehnologie
digitală de control şi teleghidare, cu potenţial de obţinere şi transmitere a
unor incredibile imagini de la mare distanţă şi cu o autonomie de zbor
remarcabilă.
În
limba engleză, drone înseamnă
„trântor“ (masculul albinei) şi porecla a fost dată acestor aparate de zbor din
cauza dimensiunilor reduse şi a zgomotului zumzăit pe care îl emit. Greu de
identificat, dronele au fost la început
vehicule militare de spionaj şi omoruri ţintite. Pot fi manipulate cu mare
exactitate de la distanţe foarte mari, de multe ori de pe alt continent.
Spionajul
cu drone a contribuit la multe acţiuni spectaculoase, inclusiv cea de urmărire şi
asasinare a faimosului Osama Bin Laden.
Microdronele,
cele mai multe de tip helicopter cu mai multe motoare (tricoptere,
quadcoptere), par să fie aparatele cu cele mai mari şanse de succes pentru
viitoarele aplicaţii practice. Şi acestea sunt foarte multe. În domeniul urgenţelor,
dronele pot ajuta la monitorizarea dezastrelor (incendii, avalanşe, furtuni,
inundaţii, cutremure) şi la identificarea şi localizarea victimelor. Pe
câmpurile de luptă, pot furniza materiale medicale şi militare, pot ataca
folosind proiectile şi minirachete, dezvăluie mişcările strategice ale
inamicului şi verifică efectele acţiunilor propriei armate.
Nu
este singura utilitate a dronelor, însă. Coletele ar putea fi expediate la
domiciliu mai uşor şi mai rapid cu ajutorul lor. Jeff Bezos, creatorul Amazon,
a încercat să le folosească în transportul comenzilor la adresele clienţilor,
dar s-a împiedicat de restricţiile federaţiei americane pentru siguranţa
zborurilor, care a hotărât că nu se va permite folosirea dronelor decât pentru
distanţele mai mici decât cele în care aparatul poate fi vizualizat cu ochiul
liber. Deocamdată. Este imposibil de oprit interesul pentru folosirea dronelor
care a cucerit domenii ca agricultura, industria de construcţii,
transporturile, circulaţia rutieră, maritimă şi feroviară, controlul marilor
turme de animale, sporturile, industria cinematografică, televiziunea,
supravegherea marilor culturi, vânătoarea, primul ajutor în accidente şi câte
altele.
„Părintele
dronelor“, imigrantul mexican Jordi Munoz Bardales, a inventat primele drone la
vârsta de douăzeci de ani. Azi este patronul companiei 3D Robotics, care se află
în fruntea cercetării pentru îmbunătăţirea diverselor modele destinate anumitor
funcţii. Companii producătoare de drone apar şi se dezvoltă rapid. În prezent,
în fruntea listei este compania DJI din Hong Kong (Da-Jiang Innnovations), care
a anunţat că va avea o cifră de afaceri de peste 10 miliarde de dolari în 2015 şi
estimează profitul la cel puţin un miliard.
Dar
viitorul tehnologiei sună şi mai uimitor. Cercetătorii fac eforturi să doteze
dronele cu „ochi artificiali“ şi „creier propriu“, ambele cu substrat de
computere miniaturizate. Şi astfel controlul dronelor nu se va mai face
exclusiv de la o masă de comandă de pe pământ, ci va fi asigurat de drona însăşi,
capabilă să „simtă“ şi „să vadă“, să evite obstacolele, să prevină accidentele şi
să caute cele mai bune variante pentru a-şi îndeplini misiunea.
Se
aşteaptă, în anii următori, o explozie a folosirii minidronelor, cărora li se
va rezerva, mai mult ca sigur, o anumită parte a altitudinii şi spaţiilor de
zbor, mărind securitatea acestor aparate, care pot îndeplini atâtea sarcini.
Folosirea
dronelor comerciale este mult mai liberă în Australia şi Japonia decât este în
Statele Unite. Dar, în aşteptarea unor reglementări mai favorabile, cercetarea şi
fabricarea de drone continuă foarte activ, dublată de identificarea a tot mai multe aplicaţii practice. Utilizarea pe scară largă a dronelor în viitorul
apropiat este inevitabilă, împinsă de nevoile profesionale şi de privirea
interesată a marelui public.
Întârzierea
aprobărilor şi reglementărilor pentru noile descoperiri tehnologice nu e ceva
nou. Aşa s-a întâmplat şi cu automobilele, care au început să fie produse în
Statele Unite la începutul anilor ’90, cam cu zece ani mai târziu decât în
Europa. Privit la început ca o excentricitate a celor avuţi, încorsetat în regulamente limitative din cauza exagerărilor
legate de securitatea oraşelor, automobilul a fost îmbrăţişat cu mare entuziasm
de public şi a devenit principala formă de transport terestru în mai puţin de
douăzeci de ani. Prin adăugarea producţiei de masă, introdusă de Henri Ford, maşinile
s-au ieftinit repede, au devenit accesibile celor din clasa de mijloc,
eliberând cetăţenii americani de limitările geografice şi ale marilor distanţe.
Trăim
acum preambulul unei revoluţii tehnologice care va împânzi cerul generaţiei următoare
cu „trântori“ harnici şi ascultători, ce vor defini o nouă realitate: miniaviaţia
utilitară.