Câştigător al premiului Pulitzer pentru jurnalism, premiu de excelenţă
pentru arte, muzică, literatură şi ziaristică înfiinţat în anul 1917, George
Will susţine de multă vreme o campanie activă împotriva unuia dintre viciile
sistemului politic american: politicianismul de carieră. Fondatorii acestui
sistem au fost conştienţi de pericolele legate de menţinerea îndelungată în
funcţie a celor aleşi membri ai Congresului sau guvernatori. Ei au fost în
favoarea unui sistem care, similar celui din republicile antice, are ca
principiu rotaţia politicienilor şi limitarea termenelor în funcţie. Deşi nu a
fost un sistem universal, în mai multe state a funcţionat, până la războiul
civil, rotaţia politicienilor, dar metoda a fost abandonată în secolul al
XX-lea. S-a ajuns la situaţia în care congresmeni şi senatori se realeg în mod
repetat, pe durata întregii vieţi. În multe state, guvernatorii se aleg pentru
maximum două mandate, dar pot să candideze din nou, după o pauză de câţiva ani
de la ultimul mandat.
Limitarea perioadei pe care sunt aleşi politicienii a fost caracterizată
de Thomas Jefferson ca „o cale de a preveni orice pericol care poate să apară
pentru libertatea americană prin continuarea pe durate prea lungi a funcţiilor
politice“.
În
Articolele de Confederare, există regula că „niciun politician ales nu trebuie
să fie menţinut în funcţie mai mult de trei ani, dintr-o perioadă de şase ani“
(1781–1789), dar în Constituţia americană, limitarea mandatelor de politician
ales nu apare în niciunul dintre capitole.
Prestigiul Congresului este astăzi situat la o limită atât de joasă (procentul
de aprobare a publicului este de 12%), încât pare evident că majoritatea
cetăţenilor americani nu au încredere în principalul organ legislativ şi în cei
care îl compun. Pe lângă alte acţiuni contestabile, Congresul este de mulţi ani
divizat în două tabere intens ideologizate, incapabile să cadă la înţelegere şi
care nu par să se grăbească să găsească soluţii la cele mai mari şi mai
ameninţătoare probleme contemporane: refacerea creşterii economice, reducerea
datoriei naţionale, rezolvarea definitivă a problemei imigraţiei ilegale prin
securizarea graniţelor ţării, războaiele şi altele.
De
pe poziţia de parlamentari, congresmanii şi senatorii îşi asigură realegerea
prin acte populiste, „pomeni electorale“, prin prezentarea exagerată a
meritelor lor în a aduce ajutoare federale pentru statul pe care îl reprezintă,
prin susţinerea unor măsuri cerute de anumite părţi ale populaţiei (legalizarea
marijuanei, căsătorii între persoane de acelaşi sex etc.), acte care înfurie
partea conservatoare şi tradiţională a populaţiei, minoritară în multe dintre
statele americane.
O
reacţie adversă împotriva politicienilor de carieră s-a născut în ultimele
decenii şi a câştigat amploare şi influenţă în ultimii ani. Grupuri de
activişti care cer limitarea mandatelor politice, aşa cum este cel care
acţionează online sub numele www.termlimits.org,
publică articole, organizează conferinţe şi răspândesc materiale tipărite care
atrag susţinători ai unor reforme politice, cerând ca un nou amendament
contituţional să se adreseze problemei şi să blocheze politicianismul de
carieră. Acesta este perceput de 75% din alegători ca un element generator de
corupţie, care amplifică puterea politicienilor dincolo de limitele acceptabile
într-o democraţie adevărată şi schimbă comportamentul politicienilor, acuzaţi
că se constituie într-o „aristocraţie politică invulnerabilă“.
La
ultimele alegeri, mişcarea populară care se opune mandatelor nelimitate a cerut
mai multor candidaţi să semneze un angajament că vor susţine dezideratele lor
după alegere. Treisprezece noi membri ai Congresului, semnatari ai unor astfel
de angajamente, au fost aleşi în noiembrie 2014. Ei vor iniţia măsuri legale
care vor cere limitarea mandatelor pentru un congresmen la trei (echivalentul a
şase ani) şi a unui senator la două (doisprezece ani).
Reforma este văzută de mulţi conservatori ca o măsură de a restabili
democraţia în Congresul american, ca o cale de vindecare a bolii cronice de
care suferă Congresul actual, ineficace şi corupt şi ca o măsură care va limita
influenţa lobby-ului şi a grupurilor de acţiune în viaţa politică americană.