Parlamentul României ar trebui să adopte un asemenea plan naţional de stimulare pentru îngrijirile paliative. Şi întrucât acestea sunt parte integrantă a îngrijirilor de sănătate, ar trebui să facă parte din Contractul-cadru. Îngrijirile paliative acordate la domiciliu trebuie extinse şi întărite, ba ar fi necesar chiar să se înfiinţeze centre regionale de asemenea îngrijiri. Acestea au fost concluziile Workshop-ului „Îngrijirea paliativă pentru pacienţii români – program de strategie şi implementare“, organizat recent de Colegiul Medicilor din România, Proiectul medical româno-olandez în îngrijire paliativă (REPACARO), în colaborare cu reprezentanţa din România a Consiliului Europei şi Ambasada Olandei. La această reuniune au participat 45 de specialişti români din domeniul îngrijirilor paliative şi reprezentanţi ai celor mai importante instituţii din domeniul sănătăţii, precum şi câţiva experţi din străinătate.
   Potrivit dlui prof. dr. Wim van den Heuvel, trebuie să existe un plan naţional, susţinut nu doar de Ministerul Sănătăţii, ci şi de toate instituţiile. Dna dr. Marinela Olăroiu a propus elaborarea unui program naţional de stimulare a îngrijirilor paliative şi crearea unor centre regionale de expertiză, dar şi reglementarea acestui domeniu printr-un proiect de lege. „Consider că ar fi necesară introducerea unui program naţional de organizare a unei reţele de centre regionale de expertiză pentru îngrijirile paliative. Cetăţenii sunt slab informaţi cu privire la îngrijirile paliative. Un program naţional de informare în ceea ce priveşte drepturile pacienţilor ar fi extrem de util“, a adăugat dr. Marinela Olăroiu. La rândul său, dl prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi unul din preşedinţii Workshop-ului, a spus că instituţia pe care o conduce va propune reintroducerea finanţării îngrijirilor paliative în cadrul capitolului de îngrijiri la domiciliu din Contractul-cadru pe 2010. „Vom înfiinţa o comisie de îngrijiri paliative la Colegiul Medicilor. Nivelul de educaţie în îngrijiri paliative trebuie crescut. Voi propune Asociaţiei Universităţilor de Medicină introducerea la facultate a unei discipline speciale“, a precizat dsa. Dl. dr. Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a arătat că se pot face modificări legislative de la nivelul ministerului de resort. „Nu întotdeauna am ştiut să stabilim priorităţile în ceea ce priveşte asistenţa medicală. Putem susţine un proiect de lege în ceea ce priveşte paliaţia. Medicii sunt supuşi presiunii pentru a aplica tratamente pe care ei le consideră inutile“, a arătat reprezentantul MS. Şi dl dr. Cristian Celea, directorul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, consideră că sistemul sanitar trebuie reorganizat din temelii: „Este o nevoie absolută ca sistemul de sănătate să le ofere asiguraţilor condiţiile de a duce o viaţă demnă de la început la sfârşit“. România este pe locul 25 în UE din cele 27 de ţări, în ceea ce priveşte existenţa şi acordarea serviciilor de îngrijiri paliative. Potrivit statisticilor internaţionale (datele din România lipsesc), numărul total de pacienţi care au nevoie de îngrijiri paliative anual este de 73.000. De îngrijiri paliative la domiciliu au nevoie, în medie, mai mult de 46.000 de suferinzi pe an, în timp ce numărul de locuri în instituţii de îngrijire paliativă este în jur de 27.000 de pacienţi pe an.
   Dl dr. W. Wodarg – unul dintre experţii străini prezenţi la acest workshop – a propus atenţiei celor prezenţi o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Consiliului Europei, în ianuarie 2009, care arată că îngrijirea paliativă este o parte integrantă a asistenţei medicale şi un model inovator pentru sistemele de sănătate şi pentru politicile sociale. Amintim că, în anul 2002, OMS a definit îngrijirea paliativă ca „…o metodă de abordare, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii pacienţilor şi familiilor lor, pentru a face faţă problemelor asociate bolilor incurabile în fază terminală, prin prevenirea şi uşurarea suferinţei, evaluarea impecabilă şi tratamentul durerii şi altor simptome – psihice, psiho-sociale şi spirituale“.