Medicii implicați în transplantul de organe și țesuturi atenționează că numărul acestor operații este insuficient în raport cu nevoile pacienților aflați pe listele de așteptare. Colegiul Medicilor din România (CMR), în calitate de for profesional, „trebuie să fie o voce activă, un partener și un susținător al activității de transplant de organe și țesuturi în rândul comunității medicale”, a declarat miercuri, 5 februarie, prof. dr. Cătălina Poiană, președinta CMR, cu ocazia semnării documentului.

Scopul acestui acord este îmbunătățirea gradului de conștientizare în rândul medicilor în ceea ce privește importanța donării de organe și țesuturi, dar și dezvoltarea unei colaborări strânse între toți specialiștii care pot fi implicați în procesul de transplant: medici din secțiile de ATI, medici neurochirurgi, neurologi, cardiologi, medici de medicină de urgență. 

De menționat că la nivelul fiecărei unități care este acreditată pentru transplant există un medic primar ATI responsabil cu identificarea pacienților aflați în moarte cerebrală și un coordonator de transplant. 

Transplantul de organe nu este doar un act medical

Reprezentanții CMR consideră că nu este suficient să avem doar acele persoane în roluri specific reglementate, ci este nevoie de suportul întregii echipe medicale. „În acest lanț, trebuie implicați mai puternic medicii care pot identifica, în patologia complexă tratată de ei, pacienți cu tablou clinic de moarte cerebrală, pentru a explica și a discuta deschis și corect despre importanța și beneficiile transplantului”, a precizat, conf. dr. Carmen Pantiș, vicepreședinte CMR și coordonator al Programului Național de Transplant Bihor.

Transplantul de organe nu este doar un act medical. Este un act de solidaritate, de umanitate și de altruism, a adăugat președinta CMR: „Fiecare donator înseamnă o nouă șansă la viață pentru pacienți aflați în suferință și consider că și noi, medicii, putem contribui la îmbunătățirea și dezvoltarea activității de transplant de organe și țesuturi. Este important să ne implicăm în activități de susținere și suport pentru medicii care pot intra în lanțul de responsabilizare cu privire la stadiul în care se află la acest moment transplantul de organe și țesuturi în România. 

Moartea cerebrală, încă un tabu în România

„Acest parteneriat reprezintă o piatră de temelie pentru un viitor mai bun al sistemului de transplant din România. (...) Prin colaborarea noastră, ne dorim să creăm un mediu în care fiecare pacient care așteaptă un transplant să aibă o șansă reală la viață”, a declarat dr. Guenadiy Vatachki, directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant (ANT).

Protocolul este și pentru a informa personalul medical cu privire inclusiv la moartea cerebrală, pentru a înțelege de fapt că acest diagnostic este unul științific. Trebuie să creștem conștientizarea, deoarece până și în rândul personalului medical ne confruntăm cu un tabu în ceea ce privește moartea cerebrală. (dr. Guenadiy Vatachki)

În completare, conf. dr. Carmen Pantiș spune că, potrivit statisticilor europene, din totalul morților dintr-o secție de terapie intensivă, cel puțin 5% sunt morți cerebrale. Dr. Guenadiy Vatachki atrage atenția că, din păcate, media națională a celor identificați în moarte cerebrală, la noi, este de aproximativ 0,3%.

„Avem nevoie de donare de organe și țesuturi”

Donarea de organe și țesuturi este un subiect mult mai complex, care necesită o înțelegere profundă la toate nivelurile: medical, etic, legislativ, emoțional și spiritual. Ea implică o decizie mult mai profundă, care poate schimba radical viețile celor aflați pe listele de așteptare. Este un act de generozitate, dar și unul care necesită o conștientizare amplă în rândul întregii societăți, inclusiv în comunitatea medicală. 

Pentru a crea această cultură a donatorului într-un spital, spune profesorul Vlad Brașoveanu, „este foarte important ca tot personalul medical dintr-un spital să fie informat în ceea ce privește moartea cerebrală, ce înseamnă ea, cum se declară, de ce există, ce reprezintă și de ce se pot dona organele în acest caz, astfel încât să fie o simbioză a personalului atunci când apare un donator sau când se pune problema de moarte cerebrală”. Fără această activitate de donare, adaugă acesta, nu putem face „transplantul salvator de vieți; noi avem acești specialiști, avem această infrastructură, dar ca să o folosim avem nevoie de donare de organe și țesuturi”.

În România, potrivit directorului ANT, sunt acreditate 33 de spitale pentru donare de organe, dintre care aproximativ o treime au mai mult de trei donatori pe an, o altă treime până la doi donatori pe an iar restul nu au activitate. Iar pe listele de așteptare pentru un organ salvator sunt peste 3.000 de pacienți în România.