Actualităţi în clasificare (1)

   Pancreatita acută este o afecţiune inflamatorie nonbacteriană a pancreasului exocrin, apărută ca urmare a activării precoce a enzimelor digestive în celulele acinare pancreatice, care frecvent interesează ţesuturile peripancreatice şi sisteme de organe aflate la distanţă (1). Ea rămâne o problemă semnificativă în clinică deoarece are incidenţă crescută, etiopatogenie complexă, se manifestă sub diverse forme – de la cele simple la cele mai complicate –, se diferenţiază greu de alte urgenţe abdominale, are un răspuns la tratament dificil de prognozat şi se însoţeşte de morbiditate şi mortalitate mari (2, 3). Incidenţa pancreatitei acute este în creştere pe plan mondial (4), de la 43,8/100.000 de locuitori în California (SUA) în 2001 (5) la 45,3/100.000 de locuitori în Europa, în 2005 (6). Numărul pacienţilor internaţi în spitale pentru această afecţiune a crescut în SUA de la 183.000 în 1982 la 220.000 în 2007 (2); mortalitatea a crescut de la 2–6% în formele uşoare la 30% în formele severe, iar în necroza pancreatică infectată ajunge la 95% (3, 7, 8). (…)