În perioada 8–11 septembrie a.c, Asociaţia Naţională
Română de Ortodonţie, Societatea Franceză de Ortopedie Dento-Facială,
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ şi societăţile francofone
de ortodonţie organizează la Bucureşti al patrulea Congres Internaţional de
Ortodonţie Francofonă. Discutăm despre acest eveniment cu dl prof. dr. Dragoş Stanciu, decanul
Facultăţii de Medicină Dentară din Bucureşti şi preşedintele Congresului.
– Domnule profesor, oferiţi-ne câteva detalii despre
Asociaţia Francofonă de Ortodonţie şi despre congresul pe care îl organizaţi
zilele acestea la Bucureşti.
– Asociaţia Francofonă
de Ortodonţie Pluridisciplinară (AFOP) a luat naştere în urmă cu şapte ani la
Paris. Între timp, AFOP, care are cel mai mare număr de societăţi naţionale
afiliate, a început să polarizeze şi celelalte două asociaţii francofone de
ortodonţie, care vor să intre sub umbrela noastră. Congresele asociaţiei se
desfăşoară la fiecare doi ani; primul a avut loc în Liban, iar ultimul – în Tunisia,
unde România a primit, în pofida unei concurenţe redutabile, dreptul de a
organiza la Bucureşti reuniunea ce se desfăşoară în aceste zile. Acesta este
primul congres internaţional de ortodonţie care se desfăşoară în România. Noi
am mai participat în urmă cu opt ani la organizarea Congresului Mondial de
Ortodonţie de la Paris, răspunzând pentru Europa de Est, şi poate că inclusiv
prestaţia noastră de atunci a jucat un rol în atribuirea dreptului de a
organiza această manifestare. Ţin să menţionez că acest congres se desfăşoară
sub patronajul primarului general al Capitalei, dl prof. dr. Sorin Oprescu, al
UMF „Carol Davila“ Bucureşti, prin rectorul său, dl prof. dr. Florian Popa, al
Academei de Ştiinţe Medicale din România, al cărei preşedinte este dl acad.
Laurenţiu M. Popescu, şi al Agenţiei Universitare a Francofoniei.
– Ce semnificaţie are organizarea unei astfel de manifestări
internaţionale pentru ortodonţia românească şi pentru specialiştii noştri?
– În primul rând,
acest eveniment este o recunoaştere a calităţii ortodonţiei practicate la noi
în ţară. Iar ortodonţii români vor beneficia de prezenţa la Bucureşti a unor
speakeri de înaltă clasă, care vor puncta problemele cele mai importante şi
actuale ale acestei specialităţi.
– Care este experienţa dumneavoastră personală cu Şcoala
franceză de ortodonţie?
–
Legătura mea de bază ca specialist este cu Şcoala franceză, mai ales prin dl
prof. dr. André Horn. Din anii ’90, când am putut ieşi din ţară, am participat
la cursurile şi workshopurile lor de ortodonţie fixă. Până atunci, făcusem
ortodonţie cu cartea în faţă, însă acea experienţă mi-a permis să fac nişte
salturi foarte mari în momentul în care am venit în contact cu cei din „vârful
piramidei“. Chiar dacă am urmat stagii de pregătire şi în alte ţări, contactul
cu Şcoala franceză a fost decisiv, a fost un moment de cotitură.
– Cele patru teme
majore abordate la acest congres sunt asimetriile, caninul inclus, tratamentele
pluridisciplinare şi tratamentele anomaliilor din clasa a II-a Angle. Care este
miza acestor subiecte?
– Asimetriile – decalajele dintre bazele osoase,
respectiv maxilar şi mandibulă – pot fi tratate diferit în funcţie de proporţia
lor: ortodontic dacă sunt mai reduse, ortodontic şi chirurgical, dacă sunt mai
importante. Problema cea mai mare este în cazurile la limită, unde trebuie să
hotărăşti ce cale adopţi: odată ce-ai intrat pe un drum, nu mai este cale de
întoarcere. Caninul inclus din diverse cauze, locale sau genetice, reprezintă o
provocare, iar miza este foarte importantă din punct de vedere funcţional şi
estetic. S-au înregistrat însă mari evoluţii în privinţa tehnicilor operatorii
de descoperire, a tehnicilor de ancorare, au evoluat materialele care permit
lipirea pe dinte a dispozitivelor, chiar şi în condiţii de umezeală.
Tratamentele pluridisciplinare se referă la ortodonţia preprotetică. Pe
parcursul vieţii, se mai pierd dinţi dintr-un motiv sau altul, se instalează
parodontopatii, dinţii se mobilizează, apar spaţieri, edentaţii care provoacă
migrări şi egresiuni, iar rezolvarea direct protetică presupune nişte
sacrificii imense, fără obţinerea unor rezultate cu adevărat funcţionale. În
aceste situaţii, ortodontul colaborează cu parodontologul şi proteticianul
pentru a realiza aceste tratamente chiar şi la pacientul adult. Clasa a II-a
Angle, diviziunea 1 este, conform statisticilor, un model de anomalie tot mai
frecvent, încât unii se întreabă dacă nu cumva aşa va arăta omul viitorului.
Tocmai fiindcă este o anomalie foare frecventă, ea a fost tratată de-a lungul
timpului în toate abordările posibile, toate noile invenţii au fost demonstrate
pe acest model de anomalie. Şi la acest congres s-ar putea aşadar desprinde noi
direcţii în acest sens.
