Cancer bine văzut
Una dintre problemele principale ale neurochirurgiei
tumorilor cerebrale, pe lângă aceea a accesului operator, o constituie
delimitarea imagistică pre- şi intraoperatorie a marginilor tumorale, ceea ce
duce adesea la rezecţii incomplete şi recidivă. Două studii publicate săptămâna
aceasta în Science Translational Medicinepromit însă rezolvări ingenioase, care să permită vizualizarea cât mai bună
tocmai a celor mai invazive tumori cerebrale – glioamele. Primul studiu1, realizat de un
grup din Statele Unite, pleacă de la faptul că, deşi celulele maligne de la
nivelul creierului folosesc glucoza şi glutamina ca principali nutrienţi,
utilizarea PET-CT cu fluorodeoxiglucoză (FDG) nu este tocmai utilă, deoarece şi
ţesutul cerebral normal captează trasorul marcat cu fluor radioactiv. Noutatea
studiului constă în utilizarea unui trasor radioactiv analog al glutaminei –
fluoroglutamina (FGln). Aceasta, după cum o demonstrează cercetarea, este
puternic captată de glioame, dar slab de ţesutul cerebral indemn, facilitând
astfel o delimitare tumorală clară (fig.
1). Mai mult, captarea trasorului nu creşte în alte situaţii, precum
permeabilizarea membranei hematoencefalice sau în neuroinflamaţie, iar
utilizarea sa în vizualizarea tumorilor este nu doar calitativă, ci şi
cantitativă, scăzând după chimio- şi radioterapie. Astfel, PET-CT cu FGln este
utilă în evaluarea metabolică a glioamelor şi poate fi folosită inclusiv la
evaluarea efectelor terapiei.
Cel de-al doilea studiu2,
realizat la Montreal, propune o metodă de vizualizare intraoperatorie a
tumorilor cerebrale cu ajutorul spectroscopiei Raman (fig. 2). Astfel, o sondă manevrată manual identifică live, la
contactul cu ţesutul cerebral, celulele canceroase din creierul uman rămase în
urma rezecţiei iniţiale datorită infiltrării maligne a ţesutului cerebral. Din
161 de testări realizate la 17 pacienţi cu glioame de grad 2–4, metoda a
demonstrat o sensibilitate diagnostică de 93% şi o specificitate de 91%,
reuşind să diferenţieze ţesutul cerebral normal de cel malign propriu-zis, dar
şi de cel invadat de celule canceroase.
Milioane de sarcini
nedorite ar putea fi evitate
Un studiu3 realizat de
Organizaţia mondială a sănătăţii, publicat miercurea aceasta (11 februarie) în
revista Human Reproduction, a
realizat o analiză foarte interesantă privind subutilizarea metodelor moderne
de contracepţie în 35 de ţări cu venituri scăzute sau medii. Datele din diverse
anchete statistice realizate în perioada 2005–2012 au fost puse laolaltă,
comparându-se apoi utilizarea contracepţiei la 12.874 de femei care au rămas
însărcinate fără să fi dorit acest lucru şi la 111.301 femei active sexual care
nu au rămas însărcinate şi nici nu şi-au dorit acest lucru.
În comparaţie cu metodele contraceptive
moderne (contraceptive orale, implantabile sau injectabile, dispozitive intrauterine,
prezervative, proceduri de sterilizare şi contacte sexuale neprotejate în
perioada de amenoree lactaţională), metodele tradiţionale (retragerea
partenerului înainte de finalizarea actului sexual şi metoda calendarului) au
crescut de 2,7 ori riscul unei sarcini nedorite. Neutilizarea vreunei metode
contraceptive a crescut de 14,5 ori riscul unei sarcini nedorite.
Extrapolând rezultatele la populaţia
cercetată, se estimează că anual se înregistrează 16,7 milioane de sarcini
nedorite (în cele 35 de ţări), din care nu mai puţin de 15 milioane ar putea fi
prevenite prin folosirea contracepţiei moderne. Rezultatele sunt importante mai
ales pentru că utilizarea contracepţiei a fost cea mai redusă tocmai la grupul
cel mai vulnerabil de femei: cele mai sărace şi mai puţin educate; acestea au
un viitor sumbru în urma unor sarcini nedorite, de la oportunităţi de educaţie
şi angajare reduse, până la boală, dizabilitate şi moarte, mai ales că rata de
avorturi autoinduse este foarte mare în acest grup. Este deci nevoie de
conceperea unor intervenţii de sănătate publică în special în grupurile
vulnerabile din ţările sărace ale lumii.
Progres major în
terapia AVC ischemic
New England Journal of Medicine a publicat miercuri,
online, rezultatele obţinute de două studii clinice care au cercetat efectul
tratamentului endovascular la pacienţii cu accident vascular ischemic. Cele
două studii au în comun nu doar metoda terapeutică, ci şi faptul că ambele au
fost oprite prematur datorită eficacităţii lor, ceea ce făcea ca neoferirea
intervenţiei tuturor cazurilor eligibile să devină o serioasă problemă etică.
Primul
studiu4 clinic este EXTEND-IA (Extending the Time for Thrombolysis
in Emergency Neurological Deficits – Intra-Arterial) şi a cercetat efectul
trombectomiei endovasculare cu stentul Solitaire
FR la pacienţii cu AVC ischemic care au primit alteplază în primele patru
ore şi jumătate de la debutul AVC. Toţi pacienţii aveau ocluzie a carotidei
interne sau a arterei cerebrale medii, dovezi imagistice ale existenţei
ţesutului cerebral încă viabil (penumbră ischemică) şi un volum al infarctului
mai mic de 70 ml la CT de perfuzie. După includerea în studiu a doar 70 de
pacienţi, la cei 35 care au suferit intervenţia endovasculară s-a observat o
reperfuzie vasculară net superioară la 24 de ore (100% faţă de doar 37% la
pacienţii care au primit doar alteplază). Tratamentul endovascular iniţiat în
medie la 210 minute de la debutul AVC a crescut ameliorarea neurologică la trei
zile (80% vs. 37%) şi a îmbunătăţit rezultatul funcţional la 90 de zile, mai
mulţi pacienţi atingând stadiul de independenţă funcţională (scor Rankin
modificat 0–2) – 71% vs. 40%. Nu au fost diferenţe semnificative în ce priveşte
mortalitatea sau hemoragia cerebrală simptomatică.
Al doilea studiu5 clinic, ESCAPE
(Endovascular Treatment for Small Core and Anterior Circulation Proximal
Occlusion with Emphasis on Minimizing CT to Recanalization Times), a evaluat
tratamentul endovascular rapid (în primele 12 ore), adăugat terapiei standard,
la pacienţii cu AVC ischemic acut, cu un nucleu al infarctului relativ mic, cu
ocluzie arterială intracraniană proximală şi cu circulaţie colaterală
moderat-bună. În cele 22 de centre participante, au fost înrolaţi 316 pacienţi,
din care 238 au primit tratament intravenos cu alteplază. Dintre aceştia, 120
au primit şi tratamentul endovascular. Rata de independenţă funcţională la 90
de zile a fost net mai mare în grupul cu intervenţie endovasculară (53% vs.
29,3%), şansele de reabilitare fiind de 2,6 ori mai mari în grupul cu
intervenţia endovasculară. Mai mult, aceasta s-a asociat cu o mortalitate mai
mică (10,4% vs. 19%). Hemoragia intracerebrală simptomatică a fost înregistrată
la 3,6% din cazurile cu intervenţie, faţă de 2,7% din pacienţii din grupul de
control, dar diferenţa nu a fost semnificativă statistic.
Rezultatele celor două studii clinice
confirmă, la cazurile de AVC ischemic acut atent selectate şi prezentate în
fereastra terapeutică, rolul favorabil al intervenţiei endovasculare precoce,
cu efecte pozitive nete în reabilitarea neurologică a pacienţilor.
