Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - dec. 15 2014
Noutăţi în cercetare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News

Recuperare funcţională în leziunile vertebro-medulare

 

   Traumatismele vertebro-medulare constituie o importantă cauză de dizabilitate, în special la populaţia tânără, activă. Nu există un tratament curativ care să-şi fi dovedit încă utilitatea în cazurile de secţionare a măduvei spinării, iar relatările privind implantul de celule stem la nivelul leziunii sunt anecdotice, nu pot fi replicate şi au un puternic iz de comerţ cu speranţe. Motivul pentru care regenerarea neuronilor medulari şi plasticitatea funcţională sunt puternic limitate a fost bine stabilit de o serie de cercetări recente din ultimii ani: la nivelul cicatricii gliale şi al reţelei perineuronale, sunt produşi în exces proteoglicani cu lanţuri de condroitin-sulfat, derivaţi din celulele gliale (CSPG). Aceştia creează o barieră, care împiedică regenerarea axonală şi creşterea dendritelor neuronale. Au fost, de asemenea, identificaţi şi receptorii prin care CSPG îşi exercită acţiunea inhi­bitorie: protein-tirozin-fosfataza σ (PTPσ) fosfataza LAR şi receptorii nogo 1 şi 3.
   Acelaşi grup care nord-american care a contribuit la identificarea mecanis­melor moleculare implicate în inhibarea neuroregenerării şi neuroplasticităţii posttraumatice a publicat ieri (4 decembrie) în revista Nature un nou şi foarte interesant studiu1 prin care realizează un progres major în mai buna înţelegere a patofiziologiei lezionale, dar care furnizează şi dovezi – e drept, experimentale – asupra posibilităţii de a stimula procesul de recuperare funcţională şi de contracarare a mecanismelor inhibitorii.
   Practic, studiul citat arată că PTPσ joacă un rol critic în conversia conurilor de creştere într-o stare distrofică, prin stabilizarea lor cu substratul bogat în CSPG (fig. 1). De aici până la a încerca identificarea unui „antidot“ pentru PTPσ, adică a unei substanţe care să se lege specific de fosfataza respectivă, nu a fost decât un pas. Grupul de cercetători a creat astfel peptidul intracelular sigma (ISP), care să se lege de o secvenţă foarte stabilă, de 24 de aminoacizi, din PTPσ, structura pepti­dului facilitând totodată şi penetrarea intracelulară a acestuia. Administrarea sistemică a ISP (prin injectare subcutanată zilnică, timp de mai multe săptămâni) la şobolani paralizaţi prin traumatism vertebro-medular a avut ca efect restau­rarea substanţială a inervaţiei serotoninergice a măduvei spinării inferior de nivelul leziunii şi a facilitat recuperarea funcţională locomotorie, dar şi a controlului micţional.
   Trebuie însă precizat că modelul utilizat a fost acela de leziune medulară parţială. Medicamentul administrat animalelor din experiment nu a avut ca efect regenerarea axonilor secţionaţi, explicaţia autorilor pentru efectul funcţional înregistrat fiind aceea că formarea de noi dendrite, stimulată de ISP, a dus la creşterea semnalului transmis de axonii indemni.

 

Aliaţi neaşteptaţi

 

   O observaţie aparent fără prea mare însemnătate ar putea duce la apariţia unui nou vaccin pentru una din bolile care constituie încă o importantă problemă de sănătate publică, în special în zonele calde. Un studiu2 publicat ieri în revista Cell a plecat de la observaţia făcută de un doctorand de la Institutul Gulbenkian (Portugalia), care a identificat glicanul α-gal pe suprafaţa pro­to­zoarelor din genul Plas­modium; acelaşi glican poate fi exprimat şi pe suprafaţa unor tulpini de Escherichia coli pre­zente în intestinul uman. De aici s-a născut ideea că prezenţa în microbiotă a tulpinilor de E. coli care exprimă α-gal ar putea avea efect protector împotriva transmiterii malariei.
   Anticorpii anti-α-gal au ca ţintă sporozoiţii de Plasmodium, declanşând, la nivelul pielii, citotoxicitatea mediată de com­plement imediat după inocularea realizată de ţânţarul anofel. Mai mult, vaccinarea experimentală a şoarecilor împotriva α-gal a avut ca efect protecţia împotriva malariei.

 

Riscurile nebănuite ale fumatului

 

   Un grup de la Universitatea Uppsala descria, într-un articol3 publicat în aprilie 2014 în Nature Genetics, o foarte interesantă asociere între pierderea cromozomului Y, în celulele din sângele periferic, cu un risc crescut de cancer şi cu o supravieţuire redusă pe termen lung. Desigur, nu era deloc clar de ce se produce această pierdere de informaţie genetică, însă ea putea fi o explicaţie pentru riscul mai mare de cancer înregistrat de epidemiologi la bărbaţi (implicit, şi pentru durata de viaţă mai redusă la bărbaţi). Continuând cer­ce­tările, grupul suedez a publicat4 ieri în revista Science o posibilă expli­caţie a cauzelor pierderii cromozomului Y. Anali­zând peste şase mii de bărbaţi din trei cohorte independente, autorii au con­statat o corelaţie puter­nică a pierderii cromozo­mului Y cu fumatul. Mai mult, relaţia nu este doar calitativă, ci şi cantitativă, afectarea maximă fiind înregistrată la marii fumători. Surprinzător, nu au existat diferenţe semni­ficative între nefumători şi cei care au renunţat la fumat. Rămâne, în continuare, de elucidat modul în care pierderea cromozomului Y favorizează dezvoltarea tumorilor maligne, una din explicaţiile posibile fiind că este afectată activitatea celulelor imune cu acţiune antitumorală.
   Tot despre efectele fumatului este şi un studiu5 publicat în numărul de săptămâna aceasta al revistei Academiei americane de ştiinţă – PNAS. Studiul a cercetat modul în care se intercondiţionează dependenţa de alcool şi cea de nicotină. Astfel, la persoanele cu dependenţă de alcool, întreruperea acestui obicei a avut ca efect creşterea semnificativă a nivelurilor receptorului GABAA în prima săptămână, indiferent dacă acestea au fumat sau nu. Dacă renunţarea la alcool s-a prelungit, nivelurile receptorilor GABAA au revenit la normal, dar numai la nefumători; la fumători, în schimb, nivelurile au continuat să fie ridicate şi s-au asociat cu nevoia resimţită de a fuma şi a consuma alcool. Un studiu similar, realizat pe primate, a avut rezultate şi mai surprinzătoare, la acestea receptorii revenind la normal după o lună de la întreruperea consumului de alcool, indiferent de asocierea sau nu cu administrarea concomitentă de nicotină. Concluzia studiului este că fumatul împiedică restabilirea activităţii normale a receptorului GABAA după întreruperea consumului de alcool la persoanele dependente, însă mecanismul acestei interacţiuni nu este legat de dependenţa la nicotină, ci de alte substanţe prezente în fumul de ţigară.

 

Disfuncţia glimfatică

 

   Traumatismele craniocerebrale au fost descrise, în numeroase studii, ca important factor de risc în apariţia precoce a demenţei, inclusiv de tip Alzheimer. În plus, în creierul care a suferit un traumatism se găsesc frecvent aglomerări de neurofibrile compuse din agregate de proteină tau. Acelaşi grup care descria6, în urmă cu doi ani, în Science Translational Medicine, o reţea de canale vasculare la nivelul creierului, prin care lichidul cefalorahidian (LCR) ajunge în parenchimul cerebral, facilitând astfel clearance-ul diverselor substanţe din interstiţiu (inclusiv al beta-amiloidului), revine săptămâna aceasta cu un studiu7 „de continuare“, publicat în Journal of Neuroscience. Astfel, ei demonstrează că proteina tau extra­celulară este eliminată din creierul de şoarece prin sistemul „glimfatic“, cum l-au numit cercetătorii. După producerea unui traumatism craniocerebral însă, calea glimfatică este afectată funcţional cu aproximativ 60% timp de cel puţin o lună (fig. 2). În plus, manipularea genei aquaporinei 4 de la nivelul astrogliei, implicată în clearance-ul interstiţial, a dus la exacerbarea disfuncţiei glimfatice posttrau­matice şi a promovat dezvoltarea patologiei neurofibrilare şi a neurodegenerării.

 

Cu pacientul pe masă şi ochii pe ceas

 

   Măiestria chirurgicală se exprimă nu doar în acurateţea intervenţiei şi în rezultatele imediate sau pe termen lung, ci şi în rapiditatea cu care este finalizată operaţia. În ce măsură contează însă timpul în care un chirurg sau altul realizează operaţii similare? La această întrebare încearcă să răspundă un studiu retrospectiv ale cărui rezultate au fost publicate8 miercuri (3 decembrie) în JAMA Surgery. Au fost luaţi în calcul aproape un milion şi jumătate de pacienţi care au suferit o intervenţie chirurgicală sub anestezie generală în perioada 2005–2011. Rata generală de tromboembolism venos a fost de 0,96%; 0,71% din cazuri au pre­zentat tromboză venoasă profundă, iar 0,33% au avut embolie pulmonară în prima lună după intervenţia chirurgicală. Compa­rativ cu media generală, pacienţii care au stat pe masa de operaţie cel mai mult timp au avut un risc cu 27% mai mare de acci­den­te tromboembolice, în vreme ce pacienţii care au fost operaţi mai repe­de decât media au avut un risc cu 14% mai mic. Concluzia a fost că ris­cul de apari­ţie a trombo­embolismului venos este direct influenţat de durata intervenţiei chirurgicale.

Notă autor:

1. Lang BT et al. Modulation of the proteoglycan receptor PTPs promotes recovery after spinal cord injury. Nature. 2014 Dec 4

2. Yilmaz B et al. Gut microbiota elicits a protective immune response against malaria transmission. Cell. 2014 Dec 4;159(6):1277-89

3. Forsberg LA et al. Mosaic loss of chromosome Y in peripheral blood is associated with shorter survival and higher risk of cancer. Nat Genet. 2014 Jun;46(6):624-8

4. Dumanski JP et al. Smoking is associated with mosaic loss of chromosome Y. Science. 2014 Dec 4

5. Cosgrove KP et al. Tobacco smoking interferes with GABAA receptor neuroadaptations during prolonged alcohol withdrawal. Proc Natl Acad Sci U S A. 2014 Dec 1

6. Iliff JJ et al. A paravascular pathway facilitates CSF flow through the brain parenchyma and the clearance of interstitial solutes, including amyloid b. Sci Transl Med. 2012 Aug 15;4(147):147ra111

7. Iliff JJ et al. Impairment of glymphatic pathway function promotes tau pathology after traumatic brain injury. J Neurosci. 2014 Dec 3;34(49):16180-93

8. Kim JYS et al. Surgical duration and risk of venous thromboembolism. JAMA Surg. 2014 Dec 3

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 120 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe