Somnul, atât cât a mai rămas din el
În numărul de joi, 23 mai, al revistei
britanice Nature, găsim un interesant
„dosar“ dedicat tulburărilor de somn. Colecţia de opinii, informaţii şi
rezultate ale unor studii recente vizează nu atât o patologie organică, cât
afectarea funcţională produsă prin privarea de somn sau prin somnul insuficient
cronicizat. Acestea sunt, de fapt, aspectele mai puţin studiate ale tulburărilor
de somn, tocmai pentru că extremele pot fi reproduse în câteva zile, într-un
laborator de somnologie, în vreme ce efectele cronice ale somnului insuficient
apar după săptămâni bune. Chiar dacă unele sunt concluzii realmente de bun simţ1 („trebuie să dormim bine astăzi, ca să evităm
problemele de sănătate de mâine“), iar altele doar ipoteze mai puţin plauzibile2 (deficitul de somn ca posibilă cauză a bolilor
neurodegenerative), sunt foarte multe lucruri interesante în grupajul propus deNature. Dintr-un text3 semnat de profesorul Charles A. Czeisler,
directorul Departamentului de medicina somnului de la Harvard, aflăm cum s-au
schimbat, de-a lungul anilor, în SUA, obiceiurile legate de somn (30% din adulţii
care lucrează dorm mai puţin de şase ore pe noapte, în prezent, faţă de doar 3%
acum 50 de ani), în paralel cu evoluţia tehnologică şi economică (preţul
electricităţii a ajuns de şase ori mai mic, în anul 2000, faţă de 1950, iar
consumul per capita a devenit de patru ori mai mare), dar şi cum influenţează
somnul culorile care compun lumina (anecdotic, de pildă, există linii aeriene
care utilizează lumină albastră difuză, pe timpul nopţii, adică tocmai culoarea
optimă pentru a scădea nivelurile de melatonină şi a alunga somnul). Reţinem
mesajul nu foarte optimist cu care profesorul american îşi încheie textul de
opinie: este vremea să reevaluăm asigurările date de Thomas Edison, că
utilizarea luminii electrice nu ar fi dăunătoare sănătăţii şi că nu ar afecta sănătatea
somnului.
Diferenţierea tumorală, ca terapie intermediară
Tot de la Harvard vine şi cercetarea4 publicată în numărul de joi, 23 mai, al
revistei Chemistry & Biology,
privind posibilitatea de a influenţa evoluţia unor tumori care altfel nu răspund
la tratamentul citotoxic direct. Plecând de la crearea unui marker al maturării
celulare a neuroblastelor, grupul din Boston a identificat un inhibitor
selectiv al histon-deacetilazei clasa I (HDAC 1), care, administrat în culturi
celulare de neuroblastom, a indus diferenţiere celulară şi a scăzut
viabilitatea acestora. Combinarea terapiei cu administrarea de acid 13-cis
retinoic a crescut efectul acesteia şi a îmbunătăţit activarea semnalizării
acidului retinoic, compromisă precoce în carcinogeneză.
Gripa H7N9 nu se transmite aerogen
Numărul
de joi, 23 mai, al revistei Science,
publică un nou studiu5 privind tulpina
gripală aviară H7N9, a cărei prezenţă a fost raportată (aproape 150 de cazuri) şi
la om, în estul Chinei, cu o mortalitate de aproximativ 30%, în absenţa confirmării
transmiterii interumane a infecţiei. Cercetarea a vizat mai buna înţelegere a
infectivităţii noii tulpini virale, plecând de la un izolat dintr-un caz ce s-a
soldat cu deces. Această tulpină a fost apoi inoculată la dihori (Mustela putorius furo). La aceste
animale, infecţia (diagnosticată prin determinarea încărcăturii virale din
exsudatul nazal) s-a produs înainte de apariţia celor mai multe din semnele
clinice specifice, ceea ce ar putea indica faptul că numărul de cazuri de infecţie
este mult mai mare decât cel raportat. Mai departe, virusul s-a transmis de la
mamiferele infectate la alţi dihori prin contact direct, însă nu prin expunere
aerogenă. Nici infecţia experimentală la porci nu a demonstrat transmiterea infecţiei
de la aceste animale la unele neinfectate. Autorii avertizează însă asupra
posibilităţii ca virusul H7N9 să dobândească abilitatea de a se transmite de la
un om la altul, ceea ce ar avea drept consecinţă o răspândire extensivă a noii
infecţii gripale. În acest sens, trebuie evitat ca tulpina să devină endemică
în crescătoriile de păsări, care ar facilita transmiterea infecţiei la om.
Întrebările care aşteaptă răspunsuri afirmative
Tot din Nature aflăm care sunt cele şase întrebări după care putem recunoaşte că o cercetare preclinică nu este validă6: • experimentele au fost făcute fără ca investigatorul să ştie care este grupul cercetat şi care este grupul de control? • au fost repetate experimentele? • au fost prezentate toate rezultatele? (selecţia neadecvată a datelor poate influenţa rezultatele) • au fost rezultate pozitive sau negative în lotul de control? • reactivii au fost validaţi? • analiza statistică a fost corectă? Autorul atrage atenţia şi asupra faptului că aceste probleme au fost demult eliminate din studiile clinice, unde lucrurile par a fi mult mai clare, cel puţin în această privinţă.
1. Dolgin E. A wake-up call: Studies that restrict sleep show why a lack of shut-eye can lead to serious chronic disease. Nature. 2013 May 23
2. Costandi M. Amyloid awakenings: Sleep disturbances may be an early sign of neurodegenerative diseases - but could sleep deficits cause these conditions in the first place? Nature. 2013 May 23
3. Czeisler C. Casting light on sleep deficiency. Nature. 2013 May 23
4. Frumm SM, Stegmaier K et al. Selective HDAC1/HDAC2 inhibitors induce neuroblastoma differentiation. Chem Biol. 2013 May 23
5. Zhu H, Wang D, Guan Y, Shu Y et al. Infectivity, transmission and pathology of human-isolated H7N9 influenza virus in ferrets and pigs. Science. 2013 May 23
6. Begley CG. Six red flags for suspect work. Nature. 2013 May 23
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe