Morfină
produsă artizanal
Tendinţa ultimelor decenii a fost aceea de a
facilita sinteza diferitelor medicamente prin modificarea genetică a unor
bacterii sau fungi, nemaifiind astfel nevoie de utilizarea de extracte de
plante ca bază pentru sinteza sau purificarea unor astfel de substanţe. Opioidele
însă au eludat biotehnologiile moderne, neputând fi realizată, prin inginerie
genetică, o tulpină capabilă să realizeze direct sinteza morfinei plecând de la
precursori simpli, ieftini şi foarte la îndemână, chiar dacă unele etape ale
procesului au putut fi realizate şi demonstrate experimental în cercetări din
2008, 2014 şi 2015. Una din ultimele piese ale puzzle-ului, care face direct
legătura între glucoză şi (S)-reticulină, vine dintr-un studiu1
publicat luni (18 mai) în Nature Chemical Biology, prin care un grup
nord-american a reuşit să obţină o tulpină de Saccharomyces cerevisiae
capabilă să sintetizeze (S)-reticulină (precursor al alcaloizilor de
benzilizochinolină) din glucoză (fig. 1).
Rezultatele sunt explicate de un editorial2
care însoţeşte studiul citat şi indică paşii de urmat pentru a ajunge la
producerea de alcaloizilor de benzilizochinolină complecşi direct din glucoză şi
arată cum fungul utilizat în studiu este mai promiţător decât, de pildă,
bacteriile.
Perspectivele posibilităţii de a sintetiza
narcotice direct din glucoză sunt comentate3 pe larg însă în revistaNature de miercurea aceasta (20 mai). Studiile de până acum au prezentat
tulpini fungice capabile să transforme (R)-reticulina în morfină,
(S)-reticulina în (R)-reticulină şi, acum, glucoza în (S)-reticulină. Este,
deci, foarte posibilă crearea unei singure tulpini de S. cerevisiae care
să încorporeze toate aceste etape. O tulpină care, apoi, ar putea fi cultivată
de oricine are o minimă expertiză în utilizarea drojdiei pentru fabricarea (fie
şi artizanală!) a berii (fig. 2). Date fiind implicaţiile foarte
serioase ale creării unei tulpini care să „democratizeze“ narcotice de mare
risc, autorii comentariului, profesori de ştiinţe politice şi de sănătate
publică, au câteva recomandări. Astfel, tulpina finală ar trebui să aibă
viabilitate redusă, pentru a fi greu de cultivat în afara laboratorului; ar
putea să-i fie induse genetic nişte caracteristici speciale, cum ar fi nevoia
pentru un nutrient greu de obţinut. La rândul lor, companiile care furnizează
fragmente de ADN la cerere ar trebui să aibă în vedere posibilele comenzi care
vizează S. cerevisiae. Regulile de biosecuritate ar trebui să fie mult
mai stricte cu aceste tulpini, iar organismele de reglementare ar trebui să
extindă interdicţiile privind narcoticele şi asupra tulpinilor fungice
producătoare de morfină, mai recomandă autorii comentariului din Nature.
Internări
inutile
Experienţa medicului şi, uneori, dorinţa de
a linişti pacientul face ca persoanele care se prezintă la camera de gardă cu
dureri precordiale de cauză potenţial ischemică să fie internate, chiar dacă
evaluarea cardiologică realizată în urgenţă nu a decelat o etiologie cardiacă.
Iată însă că un studiu4 publicat luni în JAMA Internal Medicine furnizează
primele dovezi pentru adoptarea managementului optim al acestor pacienţi,
urmărind în aceste cazuri incidenţa evenimentelor cardiace relevante clinic
după două determinări ale troponinei cu rezultate negative şi în absenţa
semnelor de ischemie pe traseul electrocardiografic.
Retrospectiv, au fost identificate 11.230 de cazuri; din acestea, 44,83% au
ajuns la spital cu ambulanţa. Istoricul pacienţilor a inclus HTA (46% din cazuri),
diabet zaharat (19,72%) şi infarct miocardic (13,16%). După excluderea
cazurilor în care semnele vitale erau modificate, exista ischemie EKG sau
tulburări de ritm (bloc major de ramură stângă sau implantare de pacemaker), au
fost identificate doar patru (!) cazuri dintr-un total de 7.266 (adică 0,06%)
la care au apărut evenimente cardiace relevante clinic; două au avut cauze
non-cardiace, celelalte două cauze posibil iatrogene. Concluzia? Internarea de
rutină a pacienţilor cu dureri precordiale nu este recomandată dacă nu este susţinută
de alterarea semnelor vitale, de modificări biochimice sau EKG.