Noi combinaţii pentru hepatita C
Ştii că un congres contează atunci când
reviste ştiinţifice importante îşi potrivesc ceasurile pentru a se sincroniza
cu programul reuniunii respective. Cel mai adesea e vorba de publicarea unor
studii clinice de fază III, a căror finalizare este aşteptată de comunitatea
medicală internaţională, iar lansarea lor în cadrul celor mai importante
congrese nu face decât să le maximizeze impactul.
După ce de aproape doi ani ţin capul de afiş
în hepatologie, noile tratamente împotriva infecţiei cu virusul hepatitic C
(VHC) continuă să sporească numeric, proces stimulat şi de sumele uriaşe
vehiculate pentru o cură cu noile substanţe, ale căror avantaje sunt
administrarea orală, durata scurtă a tratamentului şi eficacitatea foarte mare
pentru anumite genotipuri virale. Era deci de anticipat ca subiectul să fie
dezbătut în mai multe din sesiunile celui de-al 50-lea congres internaţional de
ficat, organizat de Asociaţia europeană pentru studiul ficatului (EASL) zilele
acestea (22–26 aprilie) la Viena.
Astfel, vineri dimineaţă (24 aprilie), Annals of Internal Medicine publică1
rezultatele studiului clinic de fază III C-EDGE – TN (cohorta de pacienţi cu
infecţie cu VHC genotipurile 1, 4 sau 6 fără tratament anterior, cu sau fără
ciroză), în care a fost evaluată combinaţia grazoprevir (inhibitor de protează
NS3/4A) 100 mg + elbasvir (inhibitor NS5A) 50 mg în doză unică zilnică, timp de
12 săptămâni. Au fost incluşi 421 de pacienţi adulţi din 60 de centre din
Europa, SUA, Australia şi Asia. Au primit tratamentul imediat 316 pacienţi, din
care 299 (95%) au înregistrat un răspuns viral susţinut (SVR) la finalul curei:
144 din 157 cu genotip VHC 1a, 129/131 cu 1b, 18/18 cu genotip 4 şi 8/10 cu
genotip 6. În ce priveşte prezenţa cirozei, 68 din 70 de astfel de cazuri au obţinut
SVR (97%), comparativ cu 231 din 246 de pacienţi fără ciroză (94%).
Eşecul terapiei a fost înregistrat la 13
pacienţi (4%), iar efectele adverse severe au fost înregistrate la nouă pacienţi
(2,8%), proporţie similară cu cea din grupul placebo. La pacienţii care au
primit substanţa activă, principalele efecte secundare au fost cefaleea (17%),
oboseala (16%) şi greaţa (9%).
Combinaţia terapeutică s-a dovedit astfel
eficientă şi constituie o opţiune valabilă pentru tratamentul infecţiei cu VHC
(genotipurile 1, 4 sau 6) la pacienţii naivi terapeutic, însă principala
limitare a studiului este absenţa oricărei comparaţii cu alte terapii. Nu se
poate deci evalua eficienţa noii combinaţii în comparaţie cu medicamente noi
deja intrate în uz (sofosbuvir, daclatasvir, ledipasvir etc.). Astfel de studii
vor fi însă aşteptate, pentru a se putea realiza apoi studii de cost/eficienţă şi,
desigur, negocieri cu companiile producătoare.
Tratamente în familie
Tendinţa de a găsi întrebuinţări inovatoare
unor medicamente deja intrate în uz – despre care am scris în repetate rânduri
în cadrul acestei rubrici – continuă săptămâna aceasta cu un studiu2
publicat în recent lansata revistă Science
Advances (din prestigiosul grup Science,al Asociaţiei americane pentru progresul ştiinţei, AAAS), în care un
colectiv japonez descrie potenţialul unui medicament anti-HIV în tratamentul
leucemiei cu celule T adulte. Aceasta este cauzată de infecţia cu HTLV-1 (un
retrovirus din aceeaşi familie cu HIV – Retroviridae),
care poate fi oprită prin tratamentul cu abacavir. Antiretroviralul (inhibitor
nucleozidic) acţionează prin ruperea legăturilor dublu-catenare ale ADN-ului
din celulele leucemice.
Vaccinul care nu va
avea detractori
Una din direcţiile de cercetare în cancer
vizează posibilitatea de a identifica ţinte, la nivelul ţesutului malign,
pentru imunoterapie, adică pentru a realiza un vaccin anticancer. În acest
sens, studiul3 apărut miercuri (22 aprilie) în Nature nu va trece neobservat. Un grup german a identificat mutaţii
specifice tumorii, capabile să inducă răspuns imun în modele murine de cancer
de plămân, piele şi colon şi, studiind mutaţii similare la om, descrie
posibilitatea de a aplica aceeaşi metodă în viitoare studii clinice. Fără doar şi
poate că, dacă metoda va da rezultate, acest tip de vaccin va fi salutat chiar şi
de cei mai eco antivaccinişti care bântuie azi în mediul online.
Creiere poluate
Dacă tot am sărbătorit miercurea aceasta (22
aprilie) Ziua Pământului, a fost un prilej foarte bun pentru a discuta din nou
despre poluare. Am aflat deja că poluarea atmosferică – prezenţa în aerul
inspirat a particulelor fine – este un factor de risc pentru cancerul pulmonar şi
că traiul cotidian într-o capitală aglomerată ne costă ani din viaţă
(„campioane“ sunt aglomerările urbane din Asia de Sud-Est), dar un studiu4
publicat în Stroke ne arată că
poluarea ar putea fi legată şi de alte riscuri.
Utilizând infrastructura deja creată pentru
studiul Framingham, autorii au evaluat corelaţia dintre expunerea la particule
fine (PM 2,5) în aerul respirat şi măsurătorile imagistice ale volumului
cerebral total şi hipocampic şi prezenţa infarctelor cerebrale. O creştere de 2
micrograme/m3 a cantităţii de PM 2,5 în aer s-a asociat cu o scădere cu 0,32% a
volumului cerebral total şi cu un risc cu 46% mai mare de infarct cerebral.
Este posibil deci ca poluarea atmosferică să contribuie la îmbătrânirea
cerebrală şi chiar la evoluţia către demenţă a persoanelor care nu au suferit
un accident vascular cerebral.