Virusul care ne protejează de infecţii
Chiar dacă au apărut numeroase indicii
privind modul în care bacteriile din colon modulează activitatea imună a
organismului uman, suntem încă departe de momentul la care să pretindem că înţelegem
exact felul în care funcţionează imunitatea, chiar dacă principiile stimulării şi
producerii răspunsului imun sunt cunoscute şi puse în practică în cazul celor
mai de succes intervenţii medicale din istoria speciei umane – vaccinurile. Cu
toate acestea, noi studii vin continuu în completarea înţelegerii noastre şi nu
o dată schimbă percepţii şi dogme al căror adevăr părea greu de pus la îndoială.
Nu mai departe de miercuri (1 aprilie), un
studiu1 publicat în Science
Translational Medicine modifică noţiunile învăţate de generaţii întregi de
medici în privinţa unuia dintre cele mai întâlnite virusuri: cel citomegalic.
S-au scris monografii şi chiar tratate întregi despre efectele infecţiei cu citomegalovirus
(CMV) la persoanele imunodeprimate sau la gravide, dar mai puţin despre
efectele infecţiei cu CMV la persoanele imunocompetente. Într-o abordare
cuprinzătoare şi surprinzătoare, un grup american a cercetat sute de componente
ale sistemului imun care influenţează sau sunt influenţate de infecţia cu CMV:
citokine, chemokine, celule imune, expresia genică, răspunsul celular ex-vivo,
răspunsul umoral la vaccinul gripal sezonier. La persoanele în vârstă, aşa cum
era de aşteptat, răspunsul la vaccinare şi activarea diferitelor componente ale
sistemului imun au fost scăzute indiferent de prezenţa sau nu a infecţiei cu
CMV. La adulţii tineri seropozitivi pentru CMV, în schimb, au fost înregistrate
creşteri ale titrurilor de anticorpi antigripali, ale sensibilităţii
limfocitelor T CD8 şi ale nivelurilor serice de interferon gamma circulant, în
comparaţie cu indivizii seronegativi. Cu alte cuvinte, infecţia cu CMV,
controlată fără probleme de sistemul imun al adulţilor tineri, contribuie
indirect (cel mai probabil prin creşterea nivelurilor de interferon gamma) la răspunsul
imun faţă de alte virusuri, cum este cel gripal – ceea ce, cred autorii, ar
explica ubicuitatea infecţiei cu CMV la om (dar şi la alte specii). Interesant
este şi că rezultatele observate în cazul infecţiei cu CMV nu au fost observate
şi în cazul unui alt herpesvirus la fel de frecvent întâlnit: virusul
Epstein-Barr.
Surprizele creierului
S-a spus de nenumărate ori, deja, că secolul
acesta va fi secolul creierului, al neuroştiinţelor. Şi, judecând după numărul şi
anvergura studiilor publicate în acest vast domeniu, fără îndoială că aşa şi
este. Iar două studii publicate săptămâna aceasta nu fac altceva decât să
confirme faptul că avem încă multe de aflat şi de înţeles în cunoaşterea creierului
uman.
Astăzi (3 aprilie), în Science, este publicat un foarte interesant studiu2
realizat de doi psihologi de la Johns Hopkins pe sugari în vârstă de 11 luni.
Deloc complicată şi totuşi cu totul deosebită, cercetarea arată cum funcţionează
creierul uman şi care este motorul din spatele învăţării: curiozitatea.
Copiilor le-au fost arătate situaţii în care evenimentele sau obiectele se
comportau „ciudat“, adică altfel decât în experienţele anterioare. De pildă,
atunci când o minge pare să treacă prin perete, în loc să se lovească de
acesta, violând astfel legea solidităţii obiectelor, este atrasă invariabil
atenţia copiilor. Dar cum poate fi folosită o astfel de informaţie? Studiul dinScience utilizează tocmai această
curiozitate faţă de neobişnuit, pentru a îi face pe copii să exploreze şi să
înveţe. Demonstraţia realizată de seria de experimente descrisă în revistă este
că există o relaţie reciprocă între cunoaşterea precoce şi învăţarea precoce. Şi
că acestea pot fi stimulate prin expunerea la obiecte, jocuri şi situaţii neobişnuite,
care să le stârnească celor foarte mici atenţia şi curiozitatea.
Editorialul3 care comentează
studiul citat atrage atenţia asupra unui aspect important în procesul de învăţare:
dozarea atentă a elementului-surpriză. Sugarii nu preferă invariabil informaţia
mai surprinzătoare sau mai complexă, ci cu predilecţie pe aceea pe care ei cred
că o pot învăţa. Este nevoie – crede Laura Schulz, profesor asociat de ştiinţe
cognitive la MIT – de crearea unor modele cantitative pentru a explora modul în
care predictibilitatea unor evenimente afectează învăţarea la sugari.
Şi, dacă dezvoltarea cognitivă este influenţată
pozitiv de situaţiile neobişnuite, ea este afectată negativ de una dintre
problemele cel mai greu de combătut: disparităţile socioeconomice. Aceasta este
concluzia unui studiu4 publicat în Nature Neuroscience la începutul acestei săptămâni. Analiza
morfometriei cerebrale într-o cohortă de peste o mie de persoane cu vârste
cuprinse între 3 şi 20 de ani a demonstrat o asociere logaritmică între
veniturile familiei şi suprafaţa corticală. Diferenţele cele mai mari au fost
înregistrate în zona inferioară a veniturilor, unde diferenţe mici s-au asociat
cu diferenţe importante ale suprafeţei creierului. Cele mai afectate arii
cerebrale par a fi acelea care susţin limbajul, cititul, funcţiile executive şi
abilităţile spaţiale.
Combinaţii sângeroase: fumatul şi
anticoagulantele
Într-o cercetare5 publicată în
revista Chest, riscul trombotic
crescut asociat fumatului a fost investigat timp de zece ani într-o cohortă de
aproape opt mii de pacienţi cu fibrilaţie atrială trataţi cu antivitaminice K
sau cu antiplachetare. Din aceştia, 13% erau fumători. Fumatul a fost asociat
cu un pronostic mai sever în caz de accident hemoragic sever. Riscul de
sângerare a fost semnificativ mai mare la fumătorii trataţi cu anticoagulante
cumarinice în comparaţie cu nefumătorii, în vreme ce semnificaţia statistică a
lipsit la comparaţia dintre riscul de sângerare al fumătorilor cu cel al nefumătorilor
trataţi cu antiplachetare.
Fructele şi impotenţa
Un studiu6 publicat în revista Human Reproduction a investigat modul în
care nivelurile mari de pesticide din fructele şi legumele consumate influenţează
calitatea spermei. Deşi aportul total de fructe şi legume din dietă nu a
influenţat calitatea spermei, nu acelaşi lucru se poate spune despre consumul
de vegetale cu reziduu important de pesticide. Bărbaţii care au consumat cel puţin
1,5 porţii de fructe/legume contaminate zilnic au avut, în medie, cu 49% mai puţini
spermatozoizi şi aceştia au prezentat cu 32% mai puţin o morfologie normală, în
comparaţie cu bărbaţii cu cel mult 0,5 porţii zilnice.
Studiul are o limitare importantă, deoarece
utilizează date generale privind conţinutul în pesticide al fructelor şi
legumelor şi nu analize individuale ale alimentelor ingerate.
