Newsflash
Știri

MARTIN SCORSESE

de Madeleine KARACAŞIAN - dec. 6 2012
MARTIN SCORSESE
   De curând, Martin Scorsese, cunoscutul regizor, scenarist, producător, actor şi istoric de film american, a sărbătorit şapte decenii de viaţă. El a venit pe lume la 17 noiembrie 1942, într-o familie de imigranţi din Sicilia, chiar în cartierul „Mica Italie“ din Queens-ul newyorkez.
   Suferind de mic de astm, tânărul Scorsese n-a putut desfăşura, asemenea celor de vârsta sa, activităţi sportive şi, ulterior, nu şi-a îndeplinit nici serviciul militar, fiind crescut totodată într-o atmosferă de mare devoţiune faţă de catolicism. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să frecventeze sălile de cinema cu asiduitate, ceea ce i-a deschis apetitul pentru a şaptea artă, astfel încât mari cineaşti premergători, de la Ingmar Bergman la Michelangelo Antonioni şi de la Satyajit Ray la Federico Fellini, au avut o puternică influenţă în viitoarea sa carieră. Astfel, tânărul Scorsese este deturnat de la vocaţia sa religioasă (în vreme ce studia la Liceul „Cardinal Hyes“ din Bronx) spre rock-and-roll şi film, trecând la Colegiul de artă şi ştiinţă de pe lângă Universitatea din New York, iar în 1966 absolvind Şcoala de artă „Tisch“ de pe lângă aceeaşi universitate.
   După un debut cu câteva documentare, Martin Scorsese lansează, în 1967, un film artistic – comedie neagră – „The Big Shave“, în care critică, asemenea altor cineaşti, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam. După câteva modificări de titlu, în acelaşi an, apare „Cine bate la uşa mea?“ (Who’s that knocking at my door?), în care începe colaborarea cu actorul Harvey Keitel, aşa cum avea să o facă, mai târziu, cu Robert de Niro şi Joe Pesci, iar mai recent, cu Leonardo DiCaprio şi Daniel Day-Lewis. Martin Scorsese începe să zugrăvească America urbană şi nocturnă, America unor marginali, a unor minorităţi (în „Mica Italie“), America îndoielilor, a contestărilor şi a refuzului. În general, multe din filmele sale vor fi inspirate din realitate. Cu „Alice nu mai locuieşte aici“ (A. doesn’t live here anymore), Scorsese face o excepţie de la problematica pe care începuse s-o abordeze, alegându-şi ca personaj principal o femeie, strălucit interpretată de Ellen Burstyn, care a şi câştigat Oscarul pentru acest rol. Portretele de perdant ale personajelor sale conferă operei lui Scorsese o unitate şi un stil proprii. Fie că este vorba de personajul principal din „Şoferul de taxi“ (Taxi Driver), în care Jody Foster debutează în rolul unei prostituate minore, fie că este vorba de boxerul Jake la Motta din „Taurul fioros“ (Raging Bull), aceste personaje şi-au găsit în Robert de Niro interpretul ideal. Tot el jucase, între cele două filme, şi în „New York, New York“, care reînvie epoca marilor orchestre de swing, un musical cu Liza Minnelli, care însă nu a avut succes de casă. Acest lucru l-a deprimat teribil pe Scorsese, în măsura în care s-a dedat drogurilor, fiind salvat de prietenul Robert de Niro. Acesta din urmă a jucat apoi în „Regele comediei“ (The King of Comedy), inspirat din lumea celebrităţilor mass-media, Scorsese dovedind, la fel ca în „O noapte ciudată“ (After Hours), simţul său ascuţit pentru comedia-coşmar, iar apoi pe cel pentru filmul comercial – ca în cazul lui „Culoarea banilor“ (The Color of Money), care i-a prilejuit lui Paul Newman cucerirea unui Oscar. „Ultima ispită a lui Iisus“ (The Last Temptation of Christ), după romanul lui Nikos Kazantzakis, scris cu 35 de ani mai devreme, a fost un proiect care l-a preocupat timp îndelungat pe Martin Scorsese. El l-a zugrăvit pe Iisus pe cruce, acesta gândindu-se la viaţa pe care ar fi putut s-o ducă dacă s-ar fi căsătorit cu Maria Magdalena, ceea ce a fost judecat drept un sacrilegiu şi a provocat multă agitaţie, polemici religioase.
   Regizorul american s-a întors la „Mica Italie“, gangsteri şi Mafia în „Băieţi buni“ (Goodfellas), apoi, în 1991, a făcut un remake după „Promontoriul groazei“ (Cape Fear) din 1962, în care şi-au făcut apariţia şi regretaţii Gregory Peck şi Robert Mitchum, protagoniştii versiunii originale. Odată cu „Vârsta inocenţei“ (The Age of Innocence), Scorsese a început colaborarea cu actorul britanic Daniel Day-Lewis, într-o ecranizare a romanului Edithei Warton despre momente romantice şi emoţionante din viaţa aristocraţiei newyorkeze de la sfârşitul secolului XIX. Având multe asemănări cu „Băieţi buni“, „Casino“ a evocat violenţa gangsterilor în lumea nemiloasă a jocurilor de noroc. Anul 2002 a debutat cu premiera filmului „Bandele din New York“ (Gangs of New York), cel mai costisitor proiect al lui Scorsese, realizat la Roma, despre o altfel de viaţă socială din metropola americană a secolului XIX, din nou cu Daniel Day-Lewis, dar şi cu Leonardo DiCaprio. Acesta avea să strălucească ulterior în „Aviatorul“ (The Aviator), dedicat vieţii excentrice a lui Howard Hughes, celebrul pionier al aviaţiei şi patron al lumii cinematografice. Multe din filmele lui Martin Scorsese redau politicieni, oameni corupţi şi, mai ales, gangsteri. În general, sunt oameni care păcătuiesc, în contradicţie cu preceptele catolicismului. Scorsese a continuat colaborarea cu Leonardo DiCaprio în thrillerul „Cârtiţa“ (The Departed), inspirat dintr-o dramă poliţistă petrecută la Hong Kong, în care l-a distribuit alături de Matt Damon, Jack Nicholson şi Martin Sheen.
    De-a lungul carierei sale, Scorsese a realizat şi câteva documentare consacrate unor personalităţi din lumea artelor, modei şi chiar vieţii politice (The Rolling Stones, Bob Dylan, George Harrison, Giorgio Armani, Dalai Lama etc.).
   Martin Scorsese este un creator neobosit, fiind plin de proiecte, printre care şi un film biografic dedicat lui Frank Sinatra. Adeseori, Martin Scorsese a avut scurte apariţii în multe din filmele sale (şi chiar ale altora), inspirându-se după Alfred Hitchcock.
   În cei peste 45 de ani de bogată carieră cinematografică, Martin Scorsese a avut parte de zeci de nominalizări la cele mai râvnite premii americane şi internaţionale, dintre care a şi câştigat o serie întreagă – Oscar, Globul de Aur, BAFTA, Grammy, Emmy, premii la Cannes şi la Veneţia, la care, în 2010, s-a adăugat Premiul „Cecil B. DeMille“ pentru întreaga carieră, la a 67-a ediţie a Globurilor de Aur. Totodată, ilustrul cineast a primit Ordinul de merit al Republicii Italiene (2001), ordinul francez Legiunea de Onoare (2005), Centrul Kennedy pentru Artele Spectacolului din Washington DC onorându-l, în 2007, cu Premiul pentru excelenţă în film şi influenţă culturală. În sfârşit, în 2011, a primit titlul de doctor honoris causa al Şcolii Naţionale de Film de la Lodz.
   Martin Scorsese are meritul de a fi un mare apărător al valorilor cinematografice, pentru care, în 1990, a creat „The Film Foundation“, o societate nonprofit, consacrată conservării filmelor americane, iar în 2007 a pus bazele „The World Film Foundation“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe