Încă din faza lor preliminară, alegerile prezidențiale americane
din acest ciclu sunt deosebite. De partea democrată, Hillary Clinton apărea
imbatabilă la începutul anului. Nu e nici pe departe așa: contracandidatul ei,
congresmenul independent Bernie Sanders, s-a cățărat în sondaje până la a o
depăși pe fosta primă doamnă, iar scandalurile în care este încurcată Hillary
(în special cel legat de atacul ambasadei americane din Benghazi, Libia și
descoperirea că fosta ministră de externe a folosit tot timpul un server de
internet particular, ascuns în pivnița propriei case, prin care manipula toate
documentele oficiale, inclusiv cele top secret) o trag în permanență în jos.
Procentele ei au coborât în șase luni de la 67% la 33%. Situația poveștii deja
poreclite server-gate începe să semene din ce în ce mai mult cu faimosul
scandal Watergate, care a dus la dezonoarea și demisia președintelui Nixon.
De partea republicană, neobișnuitul a început cu înscrierea
oficială a nu mai puțin de șaisprezece candidați, dintre care – până acum –
s-au retras din cursă numai doi. Între cei înscriși, au fost și trei
„nepoliticieni“: magnatul Donald Trump, neurochirurgul Ben Carson și fosta
directoare a firmei Hewlett-Packard, Carly Fiorina. Din primele faze, Trump s-a instalat la conducere
și încet-încet ceilalți doi au urcat până la pozițiile imediat următoare
liderului. Acum, cei trei „nepoliticieni“ domină sondajele și se așteaptă să
câștige primele preliminarii, cele din statele Iowa și New Hampshire, amândouă
foarte importante pentru a identifica pe cei cu șanse adevărate.
Presa l-a întâmpinat pe Trump cu neîncredere și sarcasm. Prezicerile
au fost că va fi curând eliminat, iar calificativele folosite pentru el au avut
toate nuanțe peiorative, de la arogant și incompetent la clovn, extravagant și
fanfaron. Numai că, din luna mai până acum, procentele lui au fost constant
între 20 și 33%, în timp ce Jeb Bush se zbate la 4%, iar unul din favoriții de
la început Scott Walker, guvernatorul statului Wisconsin, s-a retras.
Un prim factor care i-a adus în fruntea listei pe „amatorii
nepoliticieni“ este intensa nemulțumire a electoratului republican generată de
ineficiența, lipsa de viziune și erorile republicanilor din congres. Deși au
câștigat cu doi ani în urmă majoritatea în ambele camere ale congresului,
republicanii au fost incapabili să se opună agendei președintelui Obama. Cu doar
câteva zile în urmă, speaker-ul Camerei reprezentanților, John Boehner, a fost
silit să demisioneze și se pare că Mitch Connell, liderul majorității
republicane din Senat, îi va urma.
În acest context, Trump a vorbit deschis și limpede despre
marile probleme care nemulțumesc și îngrijorează națiunea: întârzierea
refacerii economice, creșterea fără precedent a datoriei naționale, politica
externă ezitantă și contradictorie a echipei Obama cu insuccese repetate,
imigrația ilegală continuă și crescândă, scăderea prestigiului Statelor Unite
în lume, slăbirea potențialului forțelor armate, poziția dezavantajoasă a țării
în relațiile economice cu China, Japonia și alți parteneri etc.
În timp ce alți politicieni pun surdina când se discută astfel
de probleme, Trump a enunțat clar lucrurile care trebuie remediate, vorbind cu
pasiune și arătând îngrijorare pentru viitorul țării, dacă nu se iau rapid
măsuri drastice de corectare.
Tot din prima fază a preliminarilor, Donald Trump a spus clar că
își va susține financiar propria campanie, fără să primească vreun sprijin de
la lobby-urile cu agendă și scopuri proprii, care creează o dependență a
politicienilor pe care îi susțin. Acest lucru a conferit autenticitate
candidatului Trump, plasându-l într-o altă categorie decât concurenții lui.
Donald Trump s-a născut într-o familie confortabilă financiar
din Queens, New York și – după ce a absolvit studiile economice la
Universitatea din Pennsylvania – a intrat în afaceri imobiliare. Curând a
devenit bogat, iar cu banii câștigați a construit hoteluri de lux și cazinouri
în marile centre de joc. La sfârșitul anilor ’80, a dat faliment, dar folosind
cu mare abilitate legislația, a scăpat de o parte din datorii, a restructurat
propriile companii și și-a refăcut averea. El afirmă că are peste 10 miliarde
de dolari, deși revista Forbes îl contrazice și îl creditează cu „numai“ 4,6
miliarde. Dar istoria neobișnuită a unei reveniri atât de spectaculoase de la
faliment la o avere și mai mare îl fac pe Trump să apară în ochii lumii ca un
potențial salvator: dacă a putut să-și refacă propria avere, de ce n-ar fi
capabil să refacă și economia americană?
După primele luni de campanie și primele două dezbateri
republicane, Trump a arătat, în mai multe ocazii, că nu are cunoștințe profunde
de macroeconomie, politică externă, științe sociale și diplomație. Unele
situații s-au soldat cu gafe. Dar lumea îi iartă greșelile, mai mult decât a
făcut-o și o face cu alții.
Căderea lui Trump în sondaje și în opinia generală a fost
prezisă de mai multe ori, dar nu s-a întâmplat. Chiar și apariția lui fizică,
cu o coafură extravagantă și gesticulație exagerată, ar trebui să fie în
defavoarea succesului, dar mersul lui Trump pare încă de neoprit și stârnește,
în rândul celor care îl susțin, o încredere care nu se lasă îndepărtată de
erorile comise. La patru luni de la anunțarea candidaturii lui, Trump se arată
calm, puternic și își conduce aproape singur programul. Cuvântările lui sunt
mai mult vorbiri colocviale cu auditoriul numeros, o directețe care lipsește
altora antrenați și dominați de scenarii prefabricate. Cele mai multe din
aparițiile sale publice sunt atractive, apar spontane și neregizate și – chiar
cu erori și pași greșiți – mențin atenția.
Magnatul spectaculos și nu arareori iritant subliniază mereu că
nu face parte din sistemul politic washingtonian care a dus la situațiile
critice în care se află țara. Definindu-se ca un candidat dinafară (outsider),
Trump promite să contracareze politicienii iresponsabili și se poziționează
abil în postura de luptător. Un purtător al ideii de rebeliune față de
structura anchilozată a partidului republican, ale cărei opțiuni riscă să
deschidă calea spre eventualitatea de care se îngrozesc toți votanții
republicani: succesul lui Hillary.
Lozinca campaniei lui Donald Trump este „Hai să facem din nou
America mare!“, ea sintetizând o dorință generală – cei mai mulți ar vrea să
vadă acest vis împlinit.
La fel ca cei mai mulți analiști politici, și eu am spus încă de
la început și continui să spun că nu cred că Donald Trump va fi președintele
țării, sau că va fi ales candidatul oficial al Partidului Republican. Dar, spre
deosebire de alții, nu cred că succesul lui este întâmplător, nici că nu are un
substrat de realitate. Îi acord lui Trump meritul de a fi adus energie în
campania preliminară a Partidului Republican, a avut curajul să abordeze
subiecte de care ceilalți politicieni se fereau, a pus Partidul în situația de
a deveni mai activ și a prelua de la el unele idei bune și curajoase și a
arătat că are deja o voce mai curajoasă și mai puternică decât a altora.
Fenomenul Trump există cu adevărat și, până acum, supraviețuiește.
