Mai mulţi studenţi s-au alăturat demer­sului meu. Am primit un răspuns. Am revenit, adresând o petiţie online și am primit ulterior un mesaj cu promisiuni. Deoarece misiva către Președinţie a fost redirecţionată către alte autorităţi, am primit un nou mesaj despre „preocuparea permanentă” și „este de apreciat demersul dv. de a încerca responsabilizarea celorlalţi”, DAR „procedura de adoptare prin lege a OUG 69/2007 de modificare a OUG 195/2002 se află în Parlament din 2008 (...)”. 

Între altele, am cerut să se abordeze un mecanism aplicat de foarte mult timp în Germania: posibilitatea raportării unor acţiuni agresive în trafic de orice persoană care le observă. Din când în când am retrimis mesaje către autorităţi. Spre exemplu, în iunie 2021 am primit un răspuns la mesajul meu din mai, în care se spunea că propunerea mea nu se poate aplica, fiind necesare aparate „verificate metrologic”. Nu sunt un naiv într-ale legilor și știu ce se poate și ce nu se poate. Dar asta nu înseamnă că nu se pot încerca soluţii și nu se pot găsi variante alternative (pe care, de altfel, le-am și propus). 

Competenţe? „Vom analiza”

În august 2021 am reluat toate ideile și am trimis mesaje către Guvern, prim-ministru, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale, doi dintre consilierii președintelui ţării, Camera Deputaţilor și Senatul României. Unul dintre ministere mi-a răspuns că mesajul le „excede competenţele”. Alt minister a retrimis mesajul meu către o altă structură. De la Senat am primit răspunsul care concluziona „vom analiza”. Însă, acest demers a făcut ca Direcţia rutieră să îmi transmită în 22 septembrie 2021 un răspuns în trei pagini. Mi s-a amintit, din nou, OUG 195/2002. Nu amintesc alte mesaje din 2021. Am inclus unele dintre probleme în articole publicate în Viaţa Medicală (2-11). 

În 7 august 2022, în contextul continuării „crimelor pe șosea”, dar și citind comentarii legate de statistici, am publicat un nou articol (12) și m-am adresat din nou Brigăzii de poliţie rutieră. Am aflat că, la 20 de ani distanţă, prin Ordonanţa 1/2022 s-au realizat completări la OUG 195/2002, dar și că există o iniţiativă în dezbatere legislativă. Dacă ar exista spaţiul necesar aș copia mesajul pe care l-am trimis după două zile, cu evaluări și noi propuneri concrete. Și, din nou, în 22 septembrie 2022 am primit un răspuns elaborat în trei pagini, cu unele date concrete, dar încă insuficiente (problemele fiind foarte mari). 

Când va veni vremea?

Am continuat să expun opinia și în alte articole, de exemplu cu privire la faptul că unele înăspriri ale Codului rutier sunt încă prea blânde (13-15), și am continuat să sper că va veni și vremea în care „crimele pe șosea” se vor reduce, cu adevărat, semnificativ (nu este cazul încă). 

Motivul articolului din această săptămână este posibilitatea, după zeci de ani, ca o persoană să poată să transmită pe „hubul MAI” notificări cu privire la agresivitatea în trafic. Ceea ce nemţii fac dinainte de 1989 ar urma să se poată face și în ţara noastră. Există reacţii care se referă (indecent) la „gena de delator a românilor”, o jignire inadmisibilă pentru românii care au ales chiar să își dea viaţa pentru această ţară. Dumnezeu să îi odihnească în pace și să îi ierte pe cei care...

Este problema și datoria autorităţilor să gestioneze situaţia și să dovedească faptul că sunt în stare să facă tot ce este necesar în așa fel încât „crimele pe șosea” să tindă spre dispariţie.