Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Documentar

Partea nevăzută a infecției cu HIV și particularitățile României

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN luni, 12 decembrie 2016
     Mai multe studii clinice ale căror rezultate au fost publicate în ultimii ani au reușit să de­monstreze câteva metode foarte bune de prevenție a transmiterii infecției cu HIV. Este vorba de cercetări realizate în special în țări din Africa, unde infecția este înalt prevalentă, până la proporții epidemice, iar intervențiile care să prevină infecția și, acolo unde aceasta există, să întârzie instalarea sindromului de imunodeficiență sunt necesare și urgente. Tratamentul antiretroviral urmat cu rigurozitate poate duce la scăderea viremiei sub nivelurile detectabile și previne astfel nu doar imunodeficiența, ci și transmiterea infecției la partenerii neinfectați, chiar în condițiile unor contacte sexuale neprotejate. Apoi, prevenția infecției poate fi eficace și prin administrarea tratamentului ARV după un contact cu potențial infectant. Condițiile pentru ca aceste intervenții să fie posibile sunt însă, în primul rând, diagnosticarea precoce a infecției și cunoașterea statusului infecțios de către persoanele care fac parte din grupurile aflate la cel mai mare risc, și, în al doilea rând, asigurarea accesului la medicația antiretrovirală.
     Raportul lansat miercurea aceasta de biroul regional OMS Europa și de Centrul european pentru prevenția și controlul bolilor (ECDC) cu prilejul Zilei mondiale SIDA (marcată anual la 1 decembrie) arată însă că, deși dovezile științifice privind un cât mai bun control al transmiterii infecției HIV sunt acum tot mai consistente, suntem încă departe de a înregistra o reducere semnificativă a dimensiunilor epidemice ale infecției cu HIV în Europa. Și, în acest peisaj de aparentă acalmie, România înregistrează o serie de particularități interesante.
    Pentru început însă, trebuie spus că situația de pe continentul european este complet debalansată: Estul, regiune în care sunt incluse toate fostele republici sovietice socialiste, înregistrează anual un număr uriaș de cazuri noi: 121.088 în 2015, adică 79% din totalul cazurilor înregistrate în întreaga regiune europeană (spre comparație, centrul, regiune din care face parte și România, a raportat în total doar 5.297 de cazuri noi în 2015). Rusia singură adună aproape două treimi (64%) din totalul cazurilor noi din Europa. Ratele de incidență a infecției (cazuri noi raportate în 2015, la 100.000 de locuitori) sunt extrem de grăitoare: 47,5 în est, 6,3 în vest și 2,8 în centru (fig. 1). Media europeană de 17,6 cazuri noi la 100.000 de locuitori devine astfel irelevantă, în condițiile unor diferențe atât de mari între regiunile europene.
     În ceea ce privește împărțirea pe sexe a noilor cazuri de infecție HIV raportate anul trecut, sunt câteva particularități. În vreme ce majoritatea țărilor au o preponderență a infecției la bărbați, dat fiind numărul semnificativ de cazuri din cadrul comunității bărbaților care întrețin raporturi sexuale cu alți bărbați (MSM), România și alte câteva state europene (Suedia, Estonia, Franța etc.) înregistrează un raport destul de echilibrat bărbați/femei, explicabil prin transmiterea infecției în special prin raporturi sexuale heterosexuale (fig. 2). În Europa, cele mai multe cazuri noi au fost înregistrate la MSM, apoi în grupul persoanelor heterosexuale și, semnificativ mai puțin, la consumatorii de droguri injectabile. În România, în schimb, transmiterea infecției HIV se face cu precădere prin contact heterosexual și mult mai puțin la MSM și consumatori de droguri (fig. 3). Consecința acestei situații ar fi faptul că eforturile de depistare a infecției HIV nu se pot limita la grupurile vulnerabile cunoscute, ci ar trebui extinse și la populația heterosexuală, eventual după identificarea unor factori favorizanți suplimentari sau a unor comportamente de risc.
     Tot o particularitate este faptul că, la nivelul anului 2015, numeroase state europene au identificat o proporție importantă a cazurilor de infecție HIV ca provenind din afara propriilor granițe, fie că vorbim de imigranți ce provin din țări în care există adevărate epidemii HIV, fie că aceștia nu provin din țări în care infecția să fie o problemă cunoscută. România, din acest punct de vedere, nu întâmpină asemenea probleme, nefiind o destinație pentru migranți și neavând, de altfel, nici o politică încurajatoare în acest sens.
     În schimb, țara noastră ocupă un nedorit loc „fruntaș” în Europa în privința proporției cazurilor noi de SIDA la care diagnosticul s-a realizat plecând de la prezența unei forme clinice de tuberculoză (fig. 4), infecție considerată oportunistă și în mod particular severă la persoanele cu HIV/SIDA.
     Cu adevărat îngrijorător, pentru România, este însă faptul că mai mult de jumătate din diagnosticele noi de infecție HIV la persoane cu vârsta peste 14 ani s-au realizat la un status imun deja afectat (mai puțin de 350 de celule CD4/mm3), deci într-o formă deja avansată a infecției (fig. 5). Faptul că nu suntem singura țară europeană aflată în această situație nu ar trebui să ne liniștească, mai ales că, așa cum spuneam, alte țări au fost afectate masiv de creșterea imigrației, ceea ce înseamnă că o parte (posibil consistentă) a cazurilor diagnosticate târziu provine din alte țări. În orice caz, cea mai mare prevalență a diagnosticelor de boală (SIDA) se înregistrează tot în regiunea estică a Europei, în fostele state sovietice (fig. 6).
     Problema cea mai mare, după cum au declarat și autorități sanitare europene precum Vytenis Andriukaitis, comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, și Andrea Ammon, directorul ECDC, este că, deși tratamentul ARV este eficace și accesibil în statele europene, de el nu pot beneficia decât persoanele diagnosticate cu infecție HIV. Până la una din șapte persoane care au această infecție nu sunt conștiente de acest lucru, ceea ce înseamnă că numeroși pacienți sunt expuși la o potențială degradare a statusului imun înainte de a ajunge să fie diagnosticați corect. Pentru România, unde, cum s-a văzut, diagnosticul se face cel mai adesea tardiv, aceasta ar trebui să constituie o preocupare serioasă, iar specialiștii infecționiști, epidemiologi și de sănătate publică ar trebui să identifice grupurile cele mai vulnerabile și să realizeze programe de screening al infecției HIV. La aceasta se adaugă și situația particulară a țării noastre, în care s-a înregistrat în ultimii ani o adevărată explozie a numărului de cazuri de infecție HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile, cel mai probabil odată cu sistarea finanțării pentru diversele programe de schimb de seringi.
     Încheiem, totuși, într-o notă optimistă, odată cu lansarea, în Africa de Sud (adevărată zonă epidemică pentru infecția HIV) a unui studiu clinic – HVTN 702 – prin care va fi testat un candidat promițător pentru un posibil vaccin anti-HIV. Vaccinul, cuplat cu opțiunile medicamentoase deja existente și cu măsuri de prevenție, ar putea stopa evoluția epidemică a infecției HIV și ar putea fi – cum a declarat Anthony Fauci, directorul Institutului american pentru alergii și boli infecțioase (NIAID), sponsorul studiului – „un cui final în sicriul infecției HIV”.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC