Timpul trece foarte repede: după examenul
de licenţă din septembrie, se intră în linie dreaptă către examenul cel mai
important, cel de admitere în rezidenţiat. Nu toată lumea este hotărâtă asupra
specialităţii pe care doreşte să o urmeze – mulţi din cauza punctajului, dar
sunt şi cei care pur şi simplu oscilează între mai multe alegeri. Sfaturile de
mai jos sper să le vină în ajutor.
Înţelege-ţi
tipul de personalitate
Există o legătură destul de strânsă între
personalitate şi comportamentul profesional. Sunt patru tipuri mari de
personalităţi: coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic. Primele două sunt
mai frecvent întâlnite în specialităţile chirurgicale. Sangvinicul, de exemplu,
are o mare rezistenţă în muncă, în sensul nu al unei robusteţi fizice
deosebite, ci al rezistenţei la oboseală. Reacţiile persoanelor aparţinând
acestui temperament sunt rapide şi adecvate stimulilor, semnalelor venite din
mediu sau de la echipamentul tehnic, având o bună adaptabilitate şi stăpânire
de sine. Sangvinicul acţionează prompt pentru găsirea de soluţii, pentru depăşirea
dificultăţilor şi învingerea obstacolelor, dar măsurile luate de el în acest
sens au adesea un caracter de moment, nu sunt de durată şi profunzime.
Pe de altă parte, tipul de personalitate
flegmatică are şi el o mare rezistenţă în activităţi, însă întregul său
comportament este dominat de inerţie. Aceasta face ca atât startul, cât şi sfârşitul
activităţii să aibă o latenţă foarte mare. Reacţiile sunt lente, însă adecvate.
Înclinat spre meditaţie, spirit analitic şi înzestrat cu multă răbdare,
flegmaticului i se pot încredinţa lucrări de anvergură, care se pot realiza în
tempoul propriu şi nu presat de termene scurte. Ideal pentru cei care vor să
urmeze o carieră în cercetare, de exemplu, dar şi în specialităţile clinice mai
puţin spectaculoase la suprafaţă, care însă necesită o înţelegere profundă şi
studiu îndelungat.
Dependenţa
de tehnologie
Specialitatea pe care o urmezi necesită
ajutorul unei tehnologii avansate şi nu se poate practica decât în spitalele
mari, cu dotări importante? Acesta e un factor esenţial de luat în calcul,
întrucât vei fi mereu legat de un astfel de centru pentru a-ţi face meseria. De
exemplu, chirurgia cardiovasculară, neurochirurgia sau chirurgia toracică sunt
extrem de greu privatizabile şi nu le vei putea învăţa şi practica decât în
centrele mari, de excelenţă. La polul opus, există specialităţi care pot funcţiona
foarte bine doar în regim de cabinet privat, precum dermatologia, psihiatria
sau alte specialităţi medicale. Chiar şi aşa, atenţie! În mediul privat veţi
întâlni 90% cazuri uşoare, care vin „pe picioare“ şi nu constituie o provocare
profesională. Lucrând exclusiv în mediul privat, veţi pierde din cazuistică
urgenţele şi cazurile complexe, care necesită o echipă multidisciplinară,
investigaţii speciale.
Cât
timp vrei să investeşti?
Aceeaşi regulă se aplică şi în afaceri:
când eşti pe cont propriu, vei munci mai mult decât dacă eşti angajat undeva cu
program 8–16. Trebuie să investeşti timp în punerea pe picioare a afacerii
tale, în cazul tău asta însemnând să vezi cazuistica, să înveţi şi, în paralel,
să începi să practici, pas cu pas.
Fă un exerciţiu de imaginaţie şi gândeşte-te
ce activitate medicală ai vrea să desfăşori încât să nu te mai intereseze
ceasul, venirea weekendului, începutul de săptămână şi, în general, tot felul
de scuze pentru a opri munca. Încearcă să vizualizezi ce contează cel mai mult
pentru tine: să mergi vinerea seara la un spectacol ori să leneveşti pe canapea
sau să lucrezi în spital/clinică? E important să fii sincer cu tine, fiindcă,
dacă te vei implica într-o specialitate care îţi consumă timpul deşi nu eşti
dispus să îl oferi, atunci o să pari neserios în ochii colegilor şi pacienţilor.
Şi nu cred că îţi doreşti asta.
Care
sunt perspectivele de viitor?
Întrucât există o neconcordanţă între
numărul de locuri pentru specializare scoase la concursul de rezidenţiat şi
nevoia reală din ţară, există riscul să te trezeşti că nu vei avea unde să
profesezi la finalul rezidenţiatului. Mă refer, evident, la sistemul spitalicesc
de stat.
Asta nu înseamnă să alegi specialitatea
doar după criteriul acesta, însă e important să ştii acest amănunt, întrucât îţi
poţi direcţiona traiectoria profesională încă din rezidenţiat (cel mai
frecvent, învăţând o limbă străină, în cazul în care nu ştii niciuna) şi te poţi
pregăti pentru căutarea unei slujbe în afara ţării pentru a profesa la
terminarea rezidenţiatului.
Ulterior, te poţi întoarce, atunci când vor
fi posturi disponibile, dacă îţi doreşti acest lucru, dar între timp trebuie să
profesezi. Sau, dacă sunt posturi disponibile într-un alt oraş decât cel în
care locuieşti, trebuie să te pui de acord cu tine însuţi cât de dispus eşti să
mergi să lucrezi în altă parte. În acelaşi timp, interesează-te de condiţiile
din clinica respectivă. Un post vacant nu înseamnă şi condiţii grozave.
La întrebarea de mai sus e bine să răspunzi
după ce te lămureşti ce specialitate îţi doreşti să urmezi, şi nu invers.
În cazul specialităţii mele, urologia, ştiu
că în ţară sunt înregistraţi cinci sute de specialişti. Mai are sens să mă
întreb dacă au cu toţii posturi în sistemul de stat? Evident că nu. Paradoxal,
sunt spitale judeţene care au posturi vacante în specialitatea mea – în Olt,
Vaslui, Călăraşi. Lipsa dotărilor le face să fie evitate.
Documentează-te
cât mai mult
Caută să faci stagiile de vară în spitale
care au specialitatea dorită de tine, află de la medici tot ce vrei să ştii,
pune chiar şi întrebări care nu sunt legate strict de actul medical: se poate
face meseria asta şi în privat? în ce măsură? este căutată în afara ţării? Cel
care nu caută răspunsuri, nu le va găsi. Rămâi mereu informat în domeniul tău
de interes, din cât mai multe surse: reviste medicale, site-uri de profil,
forumuri online, zvonuri, orice. Cu cât ai mai multe informaţii, cu atât îţi
vei forma o imagine de ansamblu mai fidelă realităţii şi, ulterior, vei înţelege
mai bine ce ai de făcut.
Nu ştiu dacă ai observat, dar la criterii
nu am trecut nicăieri banii. Alege ceea ce te pasionează, ceea ce te vezi
practicând. Alege specialitatea care te face să te simţi în elementul tău.
Şi, pentru cei care vor lua un punctaj mai
mare decât se aşteptau, îi rog de pe acum să rămână la specialitatea pe care şi-au
dorit-o iniţial, să nu aleagă o alta „mai bine văzută“ doar pentru că punctajul
le permite. Orgoliul şi fericirea personală sunt de multe ori incompatibile.