Newsflash
Cultură

Eutanasia şi donarea de organe

Eutanasia şi donarea de organe
   Legea eutanasiei şi sinuciderii asistate a fost adoptată în Olanda în 2001, după o dezbatere publică de mai bine de două decenii. Deşi între timp mulţi dintre pacienţii care au optat pentru eutanasie şi-au exprimat dorinţa să-şi doneze organele, abia în 2013 a devenit posibil acest lucru. Un bărbat de 50 de ani ce suferea de o boală neurodegenerativă incurabilă a fost primul pacient de la care s-au prelevat organe pentru transplant după eutanasie. Pentru aceasta, el a trebuit să accepte ca eutanasia să nu fie efectuată la domiciliu, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, ci într-o secţie de terapie intensivă. De asemenea, şi conducerea spitalului a trebuit să facă concesii şi să accepte ca eutanasia să fie realizată în spital de medicul de familie. Imediat după ce s-a constatat decesul, de la pacient s-au prelevat rinichii şi ficatul pentru transplant şi pancreasul pentru cercetare.
   Pornind de la această experienţă, susţinută şi de rezultatele dezbaterilor, în Olanda se va implementa în curând un protocol care reglementează donarea de organe după eutanasie. Acesta a fost elaborat de două spitale academice şi, în prezent, este evaluat de instanţele ce se ocupă de transplantul de organe. El are menirea să înlăture conflictele de interese şi să conducă la evitarea intricării nedorite a celor două proceduri. În prezent, sunt cunoscute şase cazuri în care au fost donate organe după eutanasie. Raportat la numărul de pacienţi care decedează în Olanda prin eutanasie (în jur de 2.400 anual) şi la bolile de care suferă, s-a prognozat că în acest fel ar putea fi donate organe pentru 200–400 de transplanturi anual, ceea ce ar contribui la scurtarea listelor de aşteptare pentru transplant.
   În Belgia, ţara în care eutanasia se practică din 2002, donarea de organe după eutanasie a început acum câţiva ani. În 2005, erau deja nouă pacienţi de la care s-au prelevat organe pentru transplant. Bazat pe experienţa belgiană, se poate afirma că doar 10% din pacienţii care au solicitat eutanasie au îndeplinit condiţiile de a fi donator. Bolile cele mai compatibile cu această situaţie sunt traumatismele craniocerebrale, accidentele vasculare cerebrale, scleroza multiplă, atrofia ponto-cerebelară, sindromul locked-in şi bolile psihice. Din organele prelevate de la zece persoane după eutanasie, doar cel mult patru organe au corespuns criteriilor pentru transplant. După eutanasie, corneea, rinichii, ficatul şi plămânii au fost cele mai folosite organe în transplant şi rata de succes a fost de peste 80%.
   Legat de acest proces, care combină de fapt două proceduri destul de complexe, eutanasia şi donarea de organe, s-au găsit şi încă mai trebuie găsite răspunsuri la numeroase întrebări. În primul rând, cine ar trebui să sugereze sau să propună donarea de organe după eutanasie, pacientul sau medicul, având în vedere încărcătura emoţională a momentului? Se consideră că această acţiune trebuie să fie şi să rămână un acord comun între pacient şi medicul său curant. Cât de legală este procedura, având în vedere faptul că decesul prin eutanasie nu este considerat moarte naturală, ci în multe legislaţii este o crimă? Pentru a putea preleva organe/ţesuturi de la un decedat, este nevoie de acordul ofiţerului din justiţie. Apoi, în ce măsură acceptul donării de organe va influenţa momentul, locul şi modul de efectuare al eutanasiei? Pentru donare de organe, pacientul trebuie să fie evaluat şi monitorizat, ceea ce necesită spitalizare. Acest aspect şi faptul că eutanasierea se va produce în spital se numără printre principalele motive de a evita donarea. Care sunt consecinţele practice şi psihologice, pentru pacient şi pentru familie, dacă eutanasia se va petrece în spital şi nu acasă? Ce înseamnă pentru familie că, după eutanasie şi constatarea decesului, corpul neînsufleţit să fie imediat preluat de echipa de prelevare de organe? Pot fi cei care beneficiază de organele donate informaţi şi pregătiţi pentru transplant înainte să fie efectuată eutanasia? Dacă da, care vor fi consecinţele dacă donatorul se răzgândeşte? Poate fi sfătuit sau i se poate sugera donatorului să doneze organele cât mai este în viaţă, adică înainte de efectuarea eutanasiei? Pot fi trimise organele donate, în conformitate cu convenţiile stabilite de Eurotransplant, la un primitor dintr-o ţară în care eutanasia nu este legalizată?
   Pentru unii, eutanasia şi donarea de organe par o combinaţie logică şi ar trebui să fie întotdeauna posibilă. Pentru alţii, este prin definiţie o contraindicaţie absolută, de neconceput. Mulţi încă nu s-au gândit că aşa ceva ar fi posibil. Societatea civilă, eticienii şi profesioniştii din sănătate poate nu vor cădea niciodată de acord sub toate aspectele asupra acestui subiect. Remarcabil este faptul că solicitarea de a deveni donator după eutanasie a venit din partea pacienţilor aflaţi în situaţia dificilă de a renunţa la viată pentru a curma o suferinţă de neîndurat. Şi că ei au luat această decizie deloc uşoară pentru a se simţi încă o dată utili şi pentru a muri cu sentimentul că au făcut ceva pentru alţii.
   Unul dintre tabuurile donării de organe după moarte nu mai există. În societatea civilă din Vest a început deja discuţia despre un alt tabu, şi anume donarea de organe după sinucidere, alta decât cea asistată.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe