Cu
mai mult de 70% din suprafaţa globului acoperită de ape, pare surprinzător că,
în multe regiuni, omenirea se confruntă cu o criză actuală sau iminentă de
multiple resurse, criză în care rolul-cheie este jucat de apa folosibilă. Din
întreaga masă de apă vizibilă, numai 5% este utilă omului, restul necesarului de apă provenind din apele
freatice sau apele de suprafaţă prelucrabile.
O
idee falsă spune că lipsa apei potabile, curate este o problemă a statelor
subdezvoltate. Din contră, pe măsura dezvoltării economice, societăţile ajung
aproape inevitabil la scăderea rezervelor acvatice şi trebuie să inventeze măsuri
de adaptare, de la economisire până la creşterea producţiei de ape utilizabile.
În ciuda imenselor bazine hidrografice, 36 din cele 50 de state americane se
vor confrunta în următorii cinci ani cu probleme legate de resursele de apă.
În
secolul XX, consumul de apă al omenirii s-a triplat, fără să se ajungă la
acoperirea nevoilor de apă curată în multe ţări. În lucrarea sa „Colapsul“ („Collapse“, Viking Press 2005), Jareed
Diamond vorbea despre efectele nocive asupra mediului de viaţă induse de o
umanitate crescândă şi puţin grijulie. Prezenta un studiu cu concluzii
pesimiste despre viitorul statului Montana, unul dintre statele cunoscute pentru
frumuseţile naturale, populaţia redusă şi păstrarea în multe zone a unui mediu
puţin modificat. Cel puţin aşa era cunoscută Montana multora, dar efectul
ultimelor decenii a schimbat cu repeziciune realitatea şi azi viitorul
resurselor de apă ale statului este incert.
Diamond
a identificat doisprezece factori de schimbare a mediului generată de oameni.
Pe primele trei locuri se află exploatarea excesivă a pădurilor, schimbările
solului (eroziune, salinizare, scăderea fertilităţii) şi problemele de utilizare
a apelor. Defrişările, mineritul şi irigarea masivă a unor întinse suprafeţe
destinate agriculturii şi creşterii de animale au avut un efect negativ care a
alterat climatul şi biosfera statului Montana, a cărui criză acută de apă a dus
la litigii cu statul vecin Wyoming. Secetele prelungite din ultimii ani şi-au
adăugat efectul.
În
privinţa consumului de apă, creşterea populaţiei, urbanizarea masivă, mărirea
consumului individual şi a celui introdus de industrie şi agricultură, dar mai
ales risipa sunt cauze majore ale unui deficit de apă la marile oraşe. Atlanta,
din statul Georgia, care a crescut rapid în ultimele decenii, aproape şi-a
epuizat resursele cele mai apropiate, extrage din ce în ce mai mult apă din
rezervele de adâncime şi face planuri să construiască megastaţii de
desalini-zare pe coasta atlantică. Într-o regiune foarte apropiată de graniţa
cu statul vecin Tennessee se află un imens lac natural, lacul Nickajack, aşezat
pe cursul râului Tennessee. Georgia a încercat să obţină o modificare a graniţei,
mutând-o cu două mile mai la nord, pentru a ajunge în situaţia de a „suge“ din
marile resurse de apă de calitate din nord. Procesul dintre cele două state, pe
care Georgia l-a pierdut, este primul exemplu de conflict de graniţă între două
state americane.
Atlanta
nu este singurul oraş ameninţat. Alte nouă mari oraşe americane sunt pe lista
celor mai susceptibile la pericolul deficitului acut de apă în viitorul
apropiat: Orlando (Florida), Tucson şi Phoenix (Arizona), Las Vegas (Nevada),
Washington (DC), San Francisco şi Los Angeles (California), San Antonio şi
Houston (Texas).
Situaţia
cea mai critică este în California, unde recent guvernatorul Jerry Brown a anunţat
introducerea reducerii obligatorii a consumului de apă cu cel puţin 25%. Sub
ameninţarea amenzilor drastice ce ar urma să fie aplicate, pare că vremea irigării
peluzelor şi a folosirii piscinelor individuale a trecut.
După
mai bine de doi ani de secetă severă până la extremă, s-au înregistrat scăderi
de nivel de apă fără precedent în râurile statului şi în primul rând a râului
Colorado.
Agricultorii
nu au mai primit apă suficientă şi unii dintre ei au făcut asociaţii pentru a
importa apă din state vecine la un cost ridicat. Cum „statul de aur“ produce o
treime din legumele şi vegetalele şi o treime din fructele şi alunele consumate
în Statele Unite, se anticipează o creştere mare a tuturor preţurilor din
alimentaţie, plecată de la lipsa de apă.
Prima
soluţie introdusă de cele mai multe state cu nevoi crescânde de apă a fost
extracţia mărită din apele de adâncime, din rezerve greu de refăcut şi care, la
rândul lor, vor modifica regimul apelor de suprafaţă.
Înainte
de a merge mai departe pe calea spolierii resurselor existente, cel mai mare
efect pozitiv imediat l-ar avea tăierea risipei. Ştiind că la un duş se consumă
peste 20 de litri, o spălare de toaletă aruncă în canalizare 5 litri, iar spălarea
unei maşini consumă 30 de litri de apă, cel mai mare bine pe care l-am putea
face lumii în care trăim ar fi economia şi corectarea imediată a oricăror
pierderi din reţea.
Un
nou fel de a gândi despre apă se impune omenirii contemporane. Fiindcă în anul
2050 populaţia lumii va creşte cu încă trei miliarde de locuitori şi numai cea
a continentelor americane va trece de 1,3 miliarde. Ne vom putea potoli setea,
vom fi toţi curaţi şi vom avea destulă hrană?